În cultura noastră publică, a-ți schimba opinia e aproape un delict de onoare. Cine îndrăznește să spună „m-am înșelat” riscă instantaneu să fie catalogat drept „inconsecvent”, „trădător”, „fără coloană vertebrală”. De la Caragiale încoace trăim cu reflexul ca „ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”, iar orice reală schimbare de poziție e suspectă prin definiție. În loc să fie semn de maturitate intelectuală, revizuirea unei...