Ungaria stă pe un câmp uriaş de gaze naturale, care în teorie poate acoperi consumul ţării timp de decenii. Problema este că accesul la aceste gaze este dificil din cauza adâncimii mari la care se află. Pentru a le scoate la suprafaţă este nevoie de tehnologie costisitoare. Mult timp riscul a fost ca extragerea lor să fie nerentabilă economic.

Ungaria stă pe un câmp uriaş de gaze naturale, care în teorie poate acoperi consumul ţării timp de decenii. Problema este că accesul la aceste gaze este dificil din cauza adâncimii mari la care se află. Pentru a le scoate la suprafaţă este nevoie de tehnologie costisitoare. Mult timp riscul a fost ca extragerea lor să fie nerentabilă economic.

Dar în urma unei schimbări de strategie în domeniul energiei, prin care guvernul vrea maximizarea producţiei locale de gaze şi petrol, Ungaria sfidează tendinţa din UE şi se concentrează pe explorarea gazului de şist, într-o regiune aflată la graniţa cu România. Din când în când, Mol, compania de petrol şi gaze a Ungariei, descoperă gaze şi în locuri mai accesibile. În 2023 a început producţia la trei puţuri de suprafaţă în estul ţării.

Primele estimări au arătat că producţia poate alimenta 20.000 de gospodării timp de mai mulţi ani. Mol a efectuat cu succes 25 de foraje sub programul „gaz de suprafaţă“ lansat în 2019. Însă din descoperirile noi de petrol Ungaria pare să-şi fi făcut un obicei. Tonul l-au dat în 2019 două companii din Ungaria şi SUA, care au anunţat cea mai mare descoperire de petrol din ţară din ultimii 30 de ani.

Pentru pieţele globale n-a contat acest lucru, dar pentru statul est-european, în general sărac în resurse naturale, a fost începutul noii epoci de aur a hidrocarburilor. Descoperirile noi s-au înmulţit în ultimii ani. A fost găsit petrol chiar în apropiere de Budapesta, ultima dată în septembrie. Puţul Galgahévíz-4, cu o adâncime de 2.400 de metri (la care s-a ajuns în doar 37 de zile), poate produce circa 1.000 de barili de ţiţei pe zi (4% din producţia Mol în Ungaria, potrivit Hungary Today). Materia primă este procesată de o rafinărie a Mol.

Producţia internă de energie a Ungariei creşte constant din 2021 şi acest lucru contri­buie la reducerea dependenţei de importuri. Producţia de petrol a urcat cu 18% în primele şase luni ale acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. În 2024, producţia de petrol a depăşit nivelul de un milion de tone pentru prima dată în ultimii 20 de ani. Anul acesta se anunţă a fi cel mai bun din acest secol. Nu doar Ungaria caută petrol şi gaze. Este de fapt o ten­dinţă care a căpătat amploare în Europa, mai ales după ce Rusia a atacat Ucraina, iar ţările europene (nu şi Ungaria) au căutat să se înde­păr­teze cât mai mult de energia rusească. O firmă canadiană susţine că a descoperit în Marea Baltică cel mai mare zăcământ de petrol din istoria Poloniei şi unul dintre cele mai mari din Europa. Tot acolo ar sta gata să fie explo­rate şi miliarde de metri cubi de gaze. Acest lucru se întâmpla în vară. Vestea a fost întâm­pinată cu prudenţă de autorităţi.

În schimb, Orlen, compania de petrol şi gaze a Poloniei, a făcut în mările Norvegiei cea mai mare descoperire de petrol a anului pentru acea regiune. Compania extrage de acolo atât ţiţei, cât şi gaze naturale, pe care le trimite în Polonia prin conducta Baltic Pipe. Mările Nor­vegiei, deşi intens exploatate, sunt departe de a fi epuizate. Equinor, o companie energetică nor­ve­giană, a anunţat luna trecută că intenţio­nează să foreze 250 de puţuri de petrol şi gaze acolo în următorii zece ani, fiind convinsă că cererea pentru hidrocarburi se va menţine.

Dar şi Grecia, Cipru, Italia şi Marea Bri­tanie vor con­tribui la impulsul nou dat activită­ţii de ex­plo­rare şi exploatare de petrol şi gaze naturale, o reacţie la criza de energie din 2022, în urma căreia Europa a înlocuit dependenţa de gazele ruseşti cu cea de gaze naturale lichefiate (LNG) din SUA. Ţările europene îşi relaxează opoziţia strictă faţă de reluarea fo­rajelor de petrol şi gaze, după ani de rezistenţă, „motivată de lupta cu încălzirea globală“, faţă de combustibilii fosili, pe măsură ce guvernele încearcă să reducă dependenţa puternică de importurile costisitoare de energie, inclusiv din SUA, scrie Reuters.

Se vede o schimbare de direcţie la Grecia, Italia şi Marea Britanie care reflectă o nouă paradigmă modelată de şocul preţurilor la energie din 2022: acceptarea faptului că combustibilii fosili – în special gazele naturale – vor rămâne o parte cheie a mixului energetic timp de decenii, chiar dacă Europa îşi dezvoltă şi capacitatea de a produce energie din surse regenerabile pentru a reduce „emisiile de gaze cu efect de seră“.

Schimbarea este evidentă în Grecia, care în noiembrie a emis prima sa licenţă de explorare offshore de petrol şi gaze din ultimele patru decenii unui consorţiu format din Exxon Mobil, Energean şi Helleniq Energy.

Licenţa Blocului 2 din Marea Ionică ar putea conţine până la 200 de miliarde de metri cubi de gaze, conform unor estimări, deşi amploarea şi costul exact al proiectului vor fi cunoscute abia după foraje extinse, aşteptate să înceapă la sfârşitul anului 2026 sau începutul anului 2027.

„Este o schimbare majoră de politică pentru Grecia, care a trecut de la «nu vrem hidrocarburi, ci doar surse regenerabile», la un nou mesaj, care spune că explorarea gazelor este esenţială pentru securitatea energetică“, a declarat Mathios Rigas, CEO-ul Energean, care va conduce campania de explorare. Zăcământul, dacă se va dovedi a fi rentabil comercial, nu va începe să producă înainte de 2030.

Grecia, economie consumatoare de gaze, speră să exporte o parte din producţie pe alte pieţe europene. Grecia a acordat, de asemenea, companiilor Chevron şi Helleniq drepturi de explorare în perimetrele din sudul peninsulei Peloponez. Teoretic, rezervele de gaze descoperite în Marea Ionică pot acoperi nevoile Greciei timp de jumătate de secol.

De explorări în această mare este interesat grupul american Exxon, care recent a semnat în acest sens un acord cu Grecia. Şi Cipru se laudă cu descoperiri importante de rezerve de gaze în apele sale. Preşedintele Nikos Christodoulides a declarat că o parte din combustibil ar putea ajunge pe pieţele europene până în 2027, sub formă de GNL. Egiptul va fi intermediar. În cele două perimetre mari de gaze ale Ciprului, Cronos şi Afrodita, operează companiile Eni, TotalEnergies, NewMed Energy, Shell şi Chevron.