Fentele post-Ciolacu&Iohannis

Reforma bugetară riscă să se transforme într-o vânătoare de vrăjitoare cu haos întreținut, din care ies în pierdere toți cei care au voința de a-și pune la bătaie legitimitatea, dar de pierdut pierd mai ales aceia, nu mai mulți de 30%, care au salvat de câteva ori democrația fragilă de la București. Încă din campania electorală și perioada interimatului la Cotroceni, prim-ministrul Ilie Bolojan a avertizat că, imediat după alegeri, România va intra într-o perioadă accelerată de sacrificiu, în care trebuie colectați rapid bani, pentru a acoperi golul creat de guvernările succesive ale ultimilor ani, cu complicitatea tacită a fostului președinte Klaus Iohannis. Avertismentele lui Bolojan erau menite să pregătească terenul, imediat după ce România va fi fost reașezată în matca democratică, europeană, în așa fel încât acceptarea publică să survină în acest context, de ușurare că am scăpat de soarta țărilor intrate sub influența Rusiei ucigașe. Planul dă însă serioase semne disfuncționale și riscul se suprapune peste vulnerabilizarea creată de operațiunea Călin Georgescu, mai ales că grupările, personajele și plasele de siguranță din diverse instituții care au livrat România pe tavă Kremlinului nu sunt cunoscute și sancționate. De altfel, orice reformă bugetară și instituțională ar intenționa Guvernul, chiar și cu sabia retrogradării economiei românești, este din capul locului subminată, dacă nu este restabilită legătura dintre puterea politică și adevăr. Cei 30% dintre români care s-au mobilizat pentru a sălta România din brațele unei grupări retrograde, aceasta fiind unica motivație pe care au avut-o, pentru că alegerile nu au fost în termeni de bunăstare și confort sociale, aveau o unică pretenție de la tandemul Dan-Bolojan: ordinea și claritatea deopotrivă intelectuală și politică, atunci când vor fi gata să livreze strategia de salvare a economiei, fără obiective megalomanice, ci respectând întoarcerea la adevăr. Pare desuet să aduci adevărul în ecuație, atunci când e vorba despre politică. Doar că regimurile politice abuzive, pe întreaga linie autocratică, de la iliberalisme soft la totalitarisme dezumanizante, au avut ca instrument de manipulare și represiune uzurparea adevărului. Adevărul ca raportare la realitate a fost înlocuit cu adevăruri manufacturate, inclusiv prin compromiterea și deturnarea limbajului. Orwell numea asta nouvorba , care duce la dublugândit și la rescrierea în acest registru a trecutului. Orice regim politic abuziv resemantizează realitățile sociale. Este ceea ce a făcut și regimul păstorit de Marcel Ciolacu, Nicolae Ciolacu și Klaus Iohannis, cu acoliții lor. Așa am ajuns la struțo-cămile pe care guvernul Bolojan încearcă să le elimine: burse sociale mascate în burse de reziliență, sporuri care să reducă inegalitățile, dar care îngrașă vârfurile din administrația centrală, spitale pe hârtie, dar penurie de medicamente vitale și de servicii medicale, în practică, educație gratuită, dacă plătești gras industria meditațiilor-căpușă. Au spus „pensionari”, acolo unde era vorba despre baroni locali și rețelele politice și au devalizat astfel fondul de rezervă al țării, pentru a reuși în planul lor de a rămâne la resurse. Au spus „rău mai mic” și au înălțat golemic o platformă neolegionară, pe terenul fertilizat de discursuri din Academia Română, BOR și dinozauri orbitând în jurul MAE, așa cum scrie jurnalista Sidonia Bogdan despre aberantul caz al lui Lazăr Comănescu. Sărăcia și corupția sunt condiții de trai ideale pentru astfel de regimuri politice hibridate. Acesta e statul pe care echipa Dan - Bolojan au anunțat că vor să-l reformeze, pentru a nu intra în colaps. Doar că au căzut în toate capcanele previzibile din capul locului și reforma riscă să fie percepută ca o vânătoare de vrăjitoare. În Evul mediu, erau desemnate ca fiind vrăjitoare, pentru a fi puse în cârca lor toate relele, de la ciumă la furtuni și secarea izvoarelor, cele mai vulnerabile persoane, despre care se știa foarte puțin în localitate și care puteau fi portretizate drept dușman. Așa arată degringolada creată de declarații premature ale ministrului Educației, înainte ca Guvernul să prezinte toată analiza de impact și strategia privind bursele. Mai mult, ministrul Educației persistă în eroarea de a arăta cu degetul bursele de merit, dând vina pe copiii care, citez din memorie, acum vin la școală pentru bani. Ce vrea să ignore Daniel David e că nu despre aceste burse politizate și da, eronate, este vorba, ci despre bursele de reziliență, care au încărcat enorm bugetul și care, de fapt, sunt menite să aducă la școală copiii vulnerabili, mai ales pe cei din mediul rural. Avem în față incapacitatea statului de a defini politici sociale integrate care să permit accesul nediscriminatoriu la educație de calitate pentru toți copiii, nu doar pentru cei din orașele mari și din familiile care pot plăti meditații, manual, transport și da hrană de trei ori pe zi pentru copiii lor. Prin urmare, nu poți anunța că tai tot, fără analiza de impact și fără restabilirea adevărului. Or, aici e punctul nevralgic al guvernului Ilie Bolojan: fac parte din cabinet miniștri care au stat și lângă Marcel Ciolacu, când țara era uzurpată și căpușată în scopuri electorale. Acei miniștri sunt datori să fie avertizori de integritate, să spună adevărul și, dacă nu pot face un pas în spate, că asta e real politik, să nu planteze capcane în care eventual să-și rupă gâtul doar premierul Bolojan, care, totuși, poartă răspunderea pentru cum este gestionată criza, una care nu e doar economică, ci și socială.

Fentele post-Ciolacu&Iohannis

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ