Iulian Anghel, ZF. Fundatura în care este guvernul: cum sa reduci şi deficitul şi datoria publica când economia îţi creşte cu sub 1%? Daca ar fi fost sa respecte legea responsabilitaţii fiscal-bugetare, guvernul Ciolacu nu ar fi trebuit sa majoreze salariile, în 2024
Autor: Iulian AnghelCreştere economică, deficit bugetar, datorie publică, toate merg mână în mână. Dacă nu ai creştere economică, deficitul, ca pondere în PIB, nu poate fi redus doar prin reduceri de cheltuieli pentru că poţi şi trebuie să reduci cheltuielile inutile, dar nu poţi reduce totul.
♦Dar a majorat şi salariile şi pensiile din bani pe care nu-i avea♦Le-a majorat din împrumuturi şi, astfel, deficitul bugetar a sărit de 9% din PIB, iar, pe cale de consecinţă, datoria publică a crescut cu 5,5 puncte de PIB, într-un singur an♦Acum, guvernul trebuie să facă un plan pentru reducerea datoriei, aşa cum a făcut unul pentru reducerea deficitului.
Creştere economică, deficit bugetar, datorie publică, toate merg mână în mână. Dacă nu ai creştere economică, deficitul, ca pondere în PIB, nu poate fi redus doar prin reduceri de cheltuieli pentru că poţi şi trebuie să reduci cheltuielile inutile, dar nu poţi reduce totul.
România a depăşit, în octombrie trecut, pragul datoriei de 60% din PIB. Potrivit legii fiscal-bugetare, la un asemenea prag, dincolo de îngheţarea anvelopei cheltuielilor salariale, trebuie venit cu un plan de reducere a datoriei publice cu o rată medie de 5% pe an. Este greu de spus dacă un astfel de plan va exista curând, în pofida legii care îl pretinde urgent.
Pragul limită de 60% din PIB a datoriei este condiţia obligatorie pentru a începe discuţiile privind aderarea unei ţări la zona euro, discuţie pe care BNR a îngheţat-o înainte de pandemie şi nu a mai reluat-o după, întrucât nu mai avea sens, având în vedere panta pe care care aluneca economia – inflaţie peste ţinte, deficit bugetar scăpat din mână.
Ca să ai deficit bugetar mai mic, trebuie să ai venituri mai mari, deci o creştere economică mai mare decât acest deficit. Atunci şi datoria, ca pondere în PIB, s-ar reduce. Cheia este, aşadar, creşterea economică, o creştere care însă nu vine. Şi să te întorci înapoi la o creştere economică de peste 4% ca în anii buni, mizând, din nou, pe un avans al PIB care îşi întemeiază creşterea pe împrumuturi, este imposibil. O creştere de 0,9% în 2024 şi una de 0,6% în 2025 (sau una de sub 1% din PIB, anticipată în 2026), nu ajută la reducerea datoriei publice. Este drept că, în 2025, deficitul s-a redus de la 8,6% din PIB, în 2024, la 7,6% din PIB. Dar împrumuturile nu au fost cu mult mai mici, aşa că datoria publică a crescut cu 5,4 puncte de PIB, într-un singur an. Dacă privim statisticile, vedem că, în anii cu creştere mare, de peste 4%, datoria publică a crescut, dar a crescut cu o jumătate de punct sau un punct din PIB, anual. În anii cu creştere economică slabă, datoria publică a crescut până la cer. În 2024 şi 2025, ani cu creştere de sub 1%, datoria publică a crescut, cumulat, cu 11 puncte, de la 49% din PIB, la peste 60% din PIB. În 2022, când economia a crescut cu 4,1%, datoria publică s-a redus cu 0,5 puncte din PIB.
Dacă privim tabloul european, vedem că România este cam pe la jumătate, în clasamentul îndatorării. Grecia are o datorie de 150% din PIB. Sunt cinci ţări în UE care au datorii de peste 100% din PIB. Franţa are o datorie publică de 118% din PIB, dar are ratingul AAA şi se împrumută la costuri acceptabile, pe când România, cu o datorie la jumătate faţă de cea a Franţei se împrumută la dobânzi aproape prohibitive.
Diferenţa dintre România şi altă ţări îndatorate din UE (15 ţări ale Uniunii au datorii de peste 60% din PIB) este că aceste ţări au acumulat datorii într-un timp îndelungat, pe când România le-a acumulat superapid.
Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, spune că depăşirea pragului de îndatorare de 60% din PIB nu înseamnă o criză, înseamnă că soldul datoriei a crescut, cu vremea. Este drept, dar datele arată că datoria publică a crescut, de la 46,6% din PIB în 2020, la 60% din PIB în octombrie 2025, deci cu peste 13 puncte, în doar şase ani. Iar să-ţi faci planuri că reduci datoria cu creşteri economice de sub 1%, înseamnă să construieşti pe nisip.