Lupta pentru supravietuire a lui Marcel Ciolacu între Lasconi si Georgescu

Marcel Ciolacu a reușit o contraperformanță în premieră în istoria PSD: prima dată când partidul nu are reprezentant în finala prezidențială și cel mai slab scor parlamentar din istoria partidului sub diversele denumiri din cei 35 de ani. Ceilalți președinți PSD au plătit pentru mult mai puțin, adică pentru înfrângerea în turul al doilea, uneori după lupte cu adevărat dramatice. Marcel Ciolacu are însă șansa, tot în premieră, de a supraviețui catastrofei electorale și de a-și menține ambele funcții actuale. Are și noroc. Norocul lui Ciolacu Nu există niciun lider puternic rival, cum îl avea Ponta pe Dragnea, spre exemplu, care să nu fie amestecat până în gât în eșecul de la prezidențiale. Toți au luat deciziile păguboase, unii au fost în avionul Nordis. Deși este bine ținută sub capac, partidul trepidează de furie împotriva întregii conduceri care a făcut inimaginabile erori strategice, începând cu ignorarea celor două partide clonă care au privat PSD de vreo 200 de mii de voturi și culminând cu donarea de voturi din 24 noiembrie. La orice ratare, furia va izbucni și va duce la decont. ADVERTISING Apoi, scorul prost al PSD vine pe o configurație extrem de complicată a Parlamentului, în care fără acest partid nu se poate guverna. Deci dl Ciolacu este într-o poziție bună de negociere și pentru a oferi partidului țelul fundamental - nu numai rămânerea la guvernare, ci de-a dreptul conducerea ei. Poate supraviețui politic eșecului epic dacă își reînnoiește mandatul de premier. Dacă ratează cumva acest obiectiv, chiar dacă partidul rămâne la guvernare, dl Ciolacu ar fi terminat și ar fi doar o chestiune de timp, scurt, până când să fie devorat. Și unul dintre cei care cred că așteaptă momentul, fiind antrenat în pierderea puterii, este chiar Victor Ponta. Așadar, funcția de premier este obiectivul esențial al dlui Ciolacu, în mod evident și chiar logic. Guvernare cu cine? Majoritate pentru această revendicare are: PSD-PNL-UDMR- minorități, cu sau fără USR (voi reveni). Nu cred că ia în calcul o majoritate cu AUR, la care, cum arătam, nici măcar nu e nevoit. Din două motive pragmatice. Unul este că ar distruge imaginea externă a PSD la a cărei refacere a muncit din răsputeri după epoca Dragnea. Asta ar însemna inclusiv să rămână fără banii europeni și să explice poporului de ce nu plătește pensii și salarii. Al doilea este că AUR ar fi un partener extrem de dificil și impredictibil, o oaste de strânsură periculoasă și indisciplinată. Cine îl va desemna premier pe Marcel Ciolacu? Există doar două variante: fie Elena Lasconi, fie Călin Georgescu. Nu am nicio îndoială că dl Ciolacu explorează ambele variante, chiar dacă se afișează public cu numai una dintre ele. Cea mai probabilă este Georgescu, pe toate datele sociologice ale momentului. Este și varianta cu care rezonează cea mai mare parte a electoratului PSD de altfel. Marți seară, la Marius Tucă Show, Călin Georgescu a declarat că dorește un guvern stabil, pe care să îl obțină prin desemnarea unui premier care să aibă o majoritate, este pregătit moral și profesional, și cu care să negocieze programul de guvernare. „Respectăm Constituția”, a spus Călin Georgescu. Dar nu poate fi exclusă, desigur, nici varianta Elena Lasconi, iar negocierea publică cu domnia sa dă bine pentru imaginea euroatlantică a dlui Ciolacu, care folosește discuțiile pentru a transmite mesaje proUE și proNATO înflăcărate, împletite strategic cu cele conservatoare naționaliste: „drumul european al țării noastre trebuie să continue doar apărând mult mai hotărât valorile tradiționale, identitatea națională și credința acestui neam”. O a doua chestiune care îl interesează pe dl Ciolacu este compoziția majorității, deci a guvernului pe care îl va conduce. Pe scurt, nici domnia sa, nici PSD nu au niciun chef de USR din multe motive. Doar cu PNL și UDMR există majoritate, nu la fel de solidă, dar, în mod paradoxal, poate mai stabilă, cel puțin în viziunea dlui Ciolacu. Ar putea fi de acord Elena Lasconi, ca președinte, cu lăsarea USR în opoziție? E o întrebare cu răspuns, în opinia mea, cu mult mai puțin sigur, decât ar părea la prima vedere. O fi uitat dna Lasconi cum a fost scoasă de pe lista de europarlamentare și cât de singură a fost în cea mai mare parte a campaniei? Va alege Ciolacu? O poză de mână cu Marcel Ciolacu căruia să îi promită public funcția de premier și, maximal, componența guvernamentală dorită ar fi cea mai sigură cale ca dna Lasconi să atragă o parte consistentă din electoratul PSD, care să fie cointeresat să o aleagă. Dna Lasconi se străduiește. La Antena 3 a vorbit de „înțelepciunea lui Marcel Ciolacu”, a promis, aproape oferindu-i funcția de premier, că îi va fi un partener onest și de încredere, ba a mărturisit că mama sa a votat mereu cu PSD. Rămâne de văzut însă dacă Marcel Ciolacu va accepta să meargă pe o singură variantă. Dacă va decide până vineri să anunțe susținerea pentru dna Lasconi putem bănui că ar fi și în baza unor angajamente externe a căror nerespectare știe că i-ar fi fatală. Pe de altă parte, Călin Georgescu i-ar mai oferi ceva lui Marcel Ciolacu - șansa relansării pe termen lung. Elena Lasconi ca președinte ar fi salvatoarea, lidera în jurul căreia s-ar coagula politica democratică în luptă cu negura. Dacă dl Georgescu va câștiga, liderul forțelor democratice se va instala premierul Ciolacu, chemat ca premier și lider al majorității proeuropene să lupte cu balaurul din deal. O postură avantajoasă pe termen lung, pentru că a scăpa de cumpănă imediată, nu înseamnă salvare defintivă. Și Victor Ponta a rămas premier și președinte PSD destul timp după pierderea alegerilor. Chiar dacă, spuneam, un Dragnea nu există acum, e doar o chestiune de timp până să apară, dacă liderul nu e puternic și suferința înfrângerii a fost atât de mare pentru PSD.