Ziarul Financiar a scris de sute de ori care este sursa subdezvoltării României: incapacitatea de oferi locuri de muncă suficiente pentru populaţia ţării. La 19-20 milioane de locuitori, cel puţin pe hârtie, avem doar 5 milioane de salariaţi, un număr egal cu Cehia sau Ungaria, care la o populaţie de 10 milioane de oameni au[...]

Ziarul Financiar a scris de sute de ori care este sursa subdezvoltării României: incapacitatea de oferi locuri de muncă suficiente pentru populaţia ţării. La 19-20 milioane de locuitori, cel puţin pe hârtie, avem doar 5 milioane de salariaţi, un număr egal cu Cehia sau Ungaria, care la o populaţie de 10 milioane de oameni au tot 5 milioane de salariaţi.

Ce se întâmplă cu cei 5 milioane de oameni apţi de muncă, deci populaţie activă a României, dar nesalariaţi? Necuprinşi într-o formulă de angajare care să presupună asigurare de pensie şi sănătate? Ei fie sunt plecaţi în străinătate, fie Statistica îi încadrează, pe o mare parte dintre ei, la „lucrători familiali neremuneraţi” în domeniul agricol sau „lucrători pe cont propriu” în agricultură.

Aceşti „lucrători familiali neremuneraţi”, împreună cu „lucrătorii pe cont propriu” din agricultură erau la sfârşitul anului 2023, de când sunt ultimele date disponibile, circa 870.000 de oameni, confirm INS. Sunt oamenii care au un solar, 2 porci, 30 de găini şi 2 vaci, dacă le mai au. Sau au o mică dubiţă cu care transportă legume de la o piaţă angro la o piaţă din oraş. Sau taie lemne din pădure şi le vând pentru încălzirea celor 3 milioane de locuinţe din mediul rural care încă se încălzesc cu lemne. Ceea ce au însă sigur aceşti oameni este un telefon mobil cu internet, youtube, facebook şi tiktok. Şi dreptul la vot.

Ei s-au simţit reprezentaţi de mesajul simplu al lui Călin Georgescu – „apă, hrană, energie” Ă Dumnezeu cu care au fost bombardaţi în probabil cea mai pusă la punct operaţiune de inundare cu mesaje video a ecranelor de telefoane mobile, a feed-urilor de tiktok, în ultimele două săptămâni. Puşi în faţa alegerii dintre peste zece candidaţi care le-au spus sau nu ceva, au simţit că acest mesaj îi reprezintă cel mai bine. Ei au fost nucleul dur al votanţilor lui Georgescu, absolvent al Academiei de Agronomie, doctor în studiul solurilor.

„Proletariatul rural” – micii antreprenori cu acte sau fără acte, micii producători de legume, crescători de animale – au arătat practic că s-au simţit trădaţi de partidul pentru care votaseră până acum, PSD, care în agricultură a devenit în ultimii ani de fapt promotorul marilor proprietari de suprafeţe agricole şi de arendaşi.

PSD a uitat de micul agricultor aşa-zis de „subzistenţă”, cu 2 vaci, o capră şi 10 raţe, pentru care nu există nici un fel de subvenţie sau de sprijin, şi a devenit reprezentantul în primul rând al celor 2.000 de firme şi fermieri care deţin sau controlează 6 milioane de hectare.

A intrat în război cu Bruxelles-ul pentru a folosi substanţe chimice pentru creşterea productivităţii pe care vestul nu le mai vrea astăzi în numele noii politici green. Şi-a făcut un obiectiv din a promova legea arendei pe minim 7 ani într-o a doua practic „naţionalizare” a terenurilor agricole făcută de multe ori de fapt chiar de cei ce făcuseră prima naţionalizare în anii 50, adică foştii directori de IAS-uri şi CAP-uri dinainte de Revoluţie şi urmaşii lor, care au devenit latifundiari şi s-au depărtat complet de satul românesc.

Au venit permanent cu un mesaj – micul agricultor, cele 2,5 milioane de ferme mici – sunt „nesustenabile”, fac agricultură de „subzistenţă”. Dar de ce e rău să-ţi produci propriile alimente dacă statul îţi dă 30.000 de lei să-ţi pui panouri solare să-ţi produci propria energie electrică? De ce să fii încurajat cu bani de la stat să îţi produci propria energie electrică dar propria hrană nu?

Aceştia sunt oamenii care l-au votat pe Călin Georgescu. Locuitorii din rural care abia răzbesc cu micile suprafeţe pe care le deţin şi dacă nu reuşesc mai muncesc în construcţii sau pleacă în străinătate. În plus, lor li s-au adăugat locuitorii din micile oraşe care sunt foarte bine conectaţi cu gospodăriile din comunele din jur, iar în marile oraşe angajaţii şi chiar micii întreprinzători din firmele mici care abia o duc de la o lună la alta în funcţie de comenzi. România înaintează, dar înaintează inegal, iar ţesutul social aproape că s-a rupt.

Este pentru prima dată după 1990 când mediul rural „face Revoluţie” la vot. Nu întâmplător Călin Georgescu a luat şi cel mai mare număr de voturi în diaspora -un termen care după cum a declarat aseară îi displace. Pentru că acolo sunt oamenii care provin exact din acest bazin. „Este vorba de românii noştri, mutaţi temporar în alte ţări”, a spus el.

Oamenilor nu le-a venit să creadă că în mediul rural, în comunele ţării, a ajuns să fie votat un candidat complet necunoscut cu câteva luni sau chiar săptămâni înainte.

Luaţi ce comună vreţi din Ialomiţa sau Călăraşi spre exemplu, care ar fi trebuit să fie fieful PSD, iar Călin Georgescu este pe locul 1 sau 2. La Belciugatele din judeţul Călăraşi spre exemplu, secţia de votare nr 84 de la Şcoala Gimnazială nr 1, Călin Georgescu are 293 de voturi, Ion Marcel Ciolacu are 267 de voturi, George Simion 87 de voturi, Elena Lasconi 75 iar Nicolae Ciucă abia 67.

În marile oraşe însă situaţia este alta. La secţia de Colegiul Economic Lucian Pop din Cluj, Elena Lasconi are 522 de voturi iar Călin Georgescu are 87.

Că sunt fezabile sau nu politicile lui Călin Georgescu -care or fi acelea, pentru că deocamdată par mai mult o sumă de declaraţii ca la Cenaclul Flacăra împănate cu mesaje biblice -, vom vedea. Cert este că nimeni de acum încolo nu mai poate să nu ţină cont de „cei rămaşi în urmă”. Dacă se întreba cineva cine va prelua local mesajul lui Donald Trump către cei „left behind”, iată că a primit răspunsul. Şi şansa este că poate sunt de fapt aparent „rămaşi în urmă”.