Personajul Calin Georgescu

CCR a respins definitiv candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidenţiale&gt;Personajul Călin Georgescu 12/03/2025 | ✎ Liviu Adrian Perișan În toate aceste zbuciumate luni de luptă electorală nu l-am perceput niciodată pe domnul Călin Georgescu drept un personaj politic 100% și nici drept salvatorul națiunii, așa cum fanii domniei sale l-au văzut și îl văd încă. Nu am reușit să-l văd nici drept pericolul care ne-ar fi aruncat în prăpastia istoriei și ar fi distrus România.Desigur, neutralitatea mi-a adus înjurături și din tabăra pro dar și din tabăra contra Georgescu. M-am obișnuit de ceva timp cu ele, nefiind primul eveniment politic în care aleg să nu iau partea unei tabere anume. Cert este că, nefiind nici pro nici contra, am avut marele avantaj de a putea privi la personajul Georgescu cu alți ochi. Până la urmă, neutralitatea și lipsa de afect în chestiunea Georgescu mi-a oferit avantajul de a mă putea raporta la el și din alte perspective, de exemplu din perspectiva personajului dramatic Georgescu, indubitabil un real și excelent subiect de scenariu.Dacă eram un consacrat scenarist sau producător de film și dispuneam de mijloacele financiare necesare pentru a produce o miniserie deja îl abordam pe domnul Georgescu pentru a ecraniza povestea sa. Dată fiind polarizarea extremă din jurul personajului este evident că filmul rezultat s-ar vinde ca pâinea caldă.Dar succesul de box-office nu cred că ar fi totul în ecuația aceasta. Cred că ce am trăit este totuși, cu bune și cu rele, un moment istoric ce merită imortalizat pe peliculă. În virtutea imparțialității politice pe care am decis să o respect până la capăt, nu pot și nu vreau să mă pronunț față de omul politic Călin Georgescu. Dar, cu un ochi de cinefil, destul de bine antrenat, pot să afirm că personajul Georgescu are toate elementele necesare pentru conturarea unui personaj dramatic de primă mână, justificând pe deplin imortalizarea cinematografică a poveștii sale.Nu este vorba de a crea un mit cum ar crede unii. Mitul este deja creat, ba chiar și-a devorat creatorul, omul Georgescu fiind confiscat definitiv de personajul Georgescu (iată un alt unghi dramatic al personajului). Nu este vorba nici de a adăuga la faima politică a domnului în cauză (nici nu cred că ar mai fi posibil așa ceva). Ar fi pur și simplu vorba de o poveste extraordinară, o intrigă politică spumoasă cu nerv, personaj și dramă din belșug.Nici de propagandă nu poate fi vorba ci doar de a pune în scenă cel mai controversat și mai fertil (din punct de vedere cinematografic) personaj politic din ultimii ani.Ca să alung orice posibilă nuanță sau interpretare (pro sau contra Georgescu) afirm că, în egală măsură, ar fi justificată și o miniserie Ceaușescu, Iliescu sau Băsescu, alte personaje politice majore care au depășit cu mult statutul normal al politicianului și au intrat serios în zona mentalului colectiv, mitului, poveștii, istoriei. Chiar și povestea domnului Geoană ar merita ecranizată, în definitiv și el fiind președinte doar pentru o noapte și o victimă a sistemului electoral.Deci, vă rog a vă înfrâna speculațiile cu privire la un asemenea demers. Nu e vorba de politică, nu e vorba de a zugrăvi pozitiv sau negativ un personaj politic, nu e vorba de a-l mitiza, este vorba doar de subiect de poveste, scenariu, cinema. Atât! Chiar mă și mir cum cineaștii noștri de succes nu s-au aplecat serios (nu caricatural cum am mai văzut încercări) asupra personajelor de film din politica noastră.Poate părea deplasat ca acum, când țara și lumea se dau de ceasul morții, să ne preocupăm de povești și scenarii de film. Cred însă că un prim pas în a ne exorciza ca națiune demonii politici (și nu numai) ar fi să privim lucrurile și din unghiuri diferite, mai puțin categorice, mai puțin antagonizante, relaxat, calm din siguranța posturii de cinefil de exemplu. Poate că am înțelege și rezolva mult mai multe ca națiune într-o asemenea stare de relaxare.Revenind la personaje și povești, fără îndoială, personajul Călin Georgescu este un personaj dramatic și are de toate. A fost chemat de destin cu atâta generozitate și apoi refuzat brutal. A fost ridicat pe culmile extazului politic în turul întâi din 2024 și apoi eliminat din cursă, de două ori. A fost adulat de public și, foarte posibil, în buna tradiție românească, va fi uitat în lunile ce vor urma cu rapiditatea cu care acest popor își consumă atât de crud eroii (fie ei pozitivi, negativi, controversați). Povestea este una vie, cu suișuri și coborâșuri, cu momente de izbândă și altele de cădere, cu dinamică reală. Avem în povestea aceasta intrigi politice, răsturnări de situație, uneltiri, disperare, speranță, bucurie, durere, pasiune, isterie colectivă, toate în cantități industriale și concentrate în doar trei luni. Personajul are toate acele contradicții, toate acele lupte psihologice interne și externe, toate acele tente de alb și gri care pot genera un personaj și o poveste de valoare. Personaj complex, cheie, determinant ar fi acele definiții de serviciu date în limbajul de lemn. Oricum i-am spune, în mod cert, avem a face cu un personaj dramatic, în cel mai propriu sens al cuvântului, adică un personaj bogat în contraste și în conflicte interne (și externe).Trebuie să nu uităm și că tot acest dramatism rezultă doar din ceea ce s-a văzut în spațiul public și ceea ce a apărut în presă. Nu putem decât bănui ce situații și mai dramatice s-au petrecut în interiorul personajului Georgescu sau în sânul familiei sale, situații, dileme și zbateri care vor rămâne poate pe veci ascunse ochiului public dacă nu vor fi consemnate de peliculă. Întotdeauna, pentru scenariu și lentila camerei aceste drame interne constituie esența și miezul unui personaj. Nu le știm dar le putem bănui ca fiind de interes pentru public. Nu pot să cred că sunt singurul curios să aflu toate detaliile.Dar, din punctul de vedere al poveștii, cel mai important atribut al personajului Georgescu este capacitatea lui de a genera dramă, acțiune, contradicție și întrebări profunde în personajul colectiv numit poporul român și societatea românească (indiferent dacă ești în tabăra pro sau contra). Ca o hârtie de turnesol, ca o oglindă, personajul Georgescu, bun sau rău, genial sau catastrofal, original sau contrafăcut, spontan sau prefabricat, indiferent cum fiecare l-a văzut prin ochii propriei conștiințe, a revelat și relevat conflictele adânci și ireconciliabile dintre noi cetățenii, slăbiciunea statului nostru, ineficiența instituțiilor noastre, impotența unui sistem politic decrepit, inadecvarea unui sistem electoral, sărăcia noastră morală, lipsa noastră de spirit critic, de educație și câte și mai câte.În orice poveste care se respectă, există mereu un personaj cheie, nici bun nici rău, nici alb nici negru, 100% dramatic însă, care este pus în poveste doar pentru a da poveștii energie, intrigă, dezvoltare, pentru a scoate la iveală lucruri, pentru a se constitui drept bază de antiteză pentru restul personajelor și, în final, pentru a da deznodământ poveștii. Cel mai adesea, dramaturgul sacrifică acest personaj în ultimul act, după ce rolul său de ferment al poveștii se va fi încheiat, de unde dramatismul personajului, soarta sa fiind inevitabil una nefericită, predefinită încă din startul poveștii.Cert este că fără acest personaj povestea ar fi fost una searbădă, fără intrigă, fără drojdie, fără zvâc și fără deznodământ, la fel cum era politica noastră în vara anului 2024, bleagă, repetitivă, anostă. Fără acest personaj publicul nu ar fi strâns de spaimă mânerul scaunului din sala de cinema numită România, nu i-ar fi transpirat palmele, nu ar fi tremurat, nu ar fi sperat, urât, iubit, realizat anumite aspecte și nu ar fi răsuflat ușurat la final sau, din contra, nu ar fi căzut în depresia eșecului.Inevitabil, drama adevărată își cere prețul în personaje sacrificate. Rolul personajului odată încheiat, scenaristul îl elimină din scenă, fără milă, fără regrete, cât mai explicit și mai grafic pentru a consuma tensiunea până atunci acumulată. După momentul ieșirii din scenă a personajului povestea revine în matca banalului, fără puseuri de tensiune, fără dramă, fără surprize. Publicul, dacă este unul deștept, a înregistrat povestea și morala ei. De aici încolo, povestea trebuie încheiată repede, până când publicul nu se plictisește și cere iar un nou erou de scrificiu care să-i ridice adrenalina. Așa funcționează poveștile. Poate că așa funcționează și realitatea.Din punctul de vedere al scenariului de film așa se poate defini rolul personajului Georgescu, anume de a ne fi speriat, zdruncinat, luminat, exaltat, împuternicit, de a ne fi dat speranțe, de a ne fi scârbit, oripilat, îngrețoșat, după caz și după cum fiecare ne-am raportat la acest personaj și l-am văzut, perceput, trăit. Cu alte cuvinte, de a ne mișca profund, și asta nu este puțin lucru. Orice se poate spune despre el însă este clar că nu a lăsat pe nimeni indiferent sau neatins în aceste trei luni.Dovedind parcă faptul că este un personaj 100% dramatic, fatidic, care deschide, definește, accelerează și închide povestea, personajul Georgescu a ieșit din scenă cu un monolog de final demn de orice piesă de teatru. Monologul de ieșire din scena politică rostit de domnul Georgescu ar închide și scenariul de film, nefiind necesare editări suplimentare ci doar muzică de fundal, un generic de final și celebrul ,,The end”.Dincolo de finalul ei inevitabil, din această poveste privitorii ar trebui să extragă o morală. Personal nu-mi fac iluzii că taberele pro sau contra Georgescu vor învăța (cu adevărat) ceva din povestea asta. Sunt dintre cei care cred cu tărie că, din păcate, nu învățăm niciodată nimic din istorie și din ceea ce ni se întâmplă.Să-mi scuzați pesimismul, dar probabil că vom continua, de pe drumuri și din bule tot mai separate, să ne urâm copios până ce ne vom fi consumat și ultima picătură de energie.Știind asta, măcar cu o poveste bună de cinema să rămânem din toată zbaterea asta. Tocmai de asta cred cu tărie că un film inspirat din fapte reale poate schimba mentalitatea oamenilor mai mult decât evenimentul în sine pe care este bazat. Aici voi fi totuși optimist (sau naiv) și voi spune că arta și nu politica poate schimba fundamental individul și societatea.Urmează alte povești, poate nu la fel de zbuciumate, dar în egală măsură importante și definitorii pentru noi ca popor. Să avem grijă cum le scriem.

Personajul Calin Georgescu

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ