REPORTAJ. „Buna dimineata melc, buna dimineata Calin Georgescu”

În jur de 4-5 mii de oameni, unii veniți din alte județe sau din diaspora, au cerut vineri, la București, reluarea turului 2 al alegerilor prezidențiale, în timp ce avocații candidatului extremist Călin Georgescu au depus o sesizare la Curtea Constituțională. PressOne a fost acolo. Îmi atrag atenția două persoane așezate în mijlocul drumului, care interacționează aprins cu un bărbat. Aflu că are 93 de ani. Una dintre ele, care este desculță, îl laudă pentru determinarea și curajul de a se alătura, la vârsta lui, la astfel de demonstrații. Este Corina Chiran, cunoscută pentru expresia „Bună dimineața, melc, bună dimineața, pescăruș, bună dimineața, univers.” În clipurile ei de pe TikTok, Chiran s-a declarat de mai multe ori o susținătoare a lui Călin Georgescu. Întrebată de un participant de ce stă desculță, Corina Chiran răspunde cu încredere: „Pentru că pot!” Întrebată a doua oară, de un vizibil fan de data aceasta, doamna Chiran este mai prietenoasă și îi explică acestuia că stă desculță și acasă când își face clipurile, din dorința de a se simți mai conectată cu locul unde se află. Discuția este întreruptă de un grup de persoane, în mare parte femei, care încearcă să formeze un lung lanț uman. Cu toate acestea, la scurt timp, lanțul se destramă și se transformă într-o serie de grupuri mai mici care „joacă” popular și cântă în cor „Hora Unirii.” Mai sus, un alt grup poartă o cruce imensă și flutură steaguri cu Lupul Dacic. Crucea e transportată de trei bărbați solizi, îmbrăcați cu tricouri și șepci cu simboluri creștine, iar unul dintre liderii acestui grup, cu o atitudine impunătoare și un clopot în mână, vrea să dea interviuri. În jurul său, câțiva susținători se asigură că steagurile cu Lupul Dacic sunt fluturate în spatele său. Grupul cu crucea încearcă să-și organizeze următorii pași. Oamenii au în plan să facă un tur al Palatului Parlamentului și să se întoarcă la protest după aceea. Cer aprobarea jandarmilor pentru acest itinerar, iar un colonel deja notoriu, Colonel Velicu, se apropie și le acordă permisiunea, numind câțiva jandarmi care să-i însoțească. Cu o zi înainte, Jandarmeria Capitalei a anunțase că manifestația nu a respectat cerințele legale și nu a obținut autorizația necesară pentru desfășurare. Mulțumiți că au primit aprobarea și însoțirea jandarmilor, unii manifestanți încep să strige către mulțime, încercând să atragă mai mulți participanți la demonstrație. Liderul grupului este luat deoparte de câțiva colegi, după care revine și strigă mai hotărât către oameni: „Haideți cu noi!” Totuși, nu mulți aleg să li se alăture, iar confuzia persistă în rândul celor prezenți, care nu știu dacă inițiativa este una organizată sau spontană. În final, aproximativ 10 persoane decid să li se alăture și pornesc alături de grup. Un tânăr de vreo 30 de ani, aranjat și îmbrăcat modern, cu ochelari de soare, este vizibil iritat din cauza faptului că unii participanți părăsesc protestul, în timp ce alții se alătură unor mișcări adiacente. Strigă cu indignare, dezamăgit de faptul că protestul „se sparge”, deși, mai sus, încă sunt aproximativ două mii de persoane care continuă să manifeste. Datele oficiale furnizate de autorități indică un număr de 4.000 de participanți la protest. Totuși, în mijlocul mulțimii circulă o estimare de 20.000 de participanți. Un susținător al lui Călin Georgescu îmi explică entuziasmat cum a ajuns la această concluzie: a încărcat o fotografie a protestului într-un program de inteligență artificială, împreună cu dimensiunile aproximative ale perimetrului desfășurării. Acesta i-a generat o estimare, pe care el o consideră demnă de încredere. Decid să mă apropii de mulțime: vreau să aud mai clar ce se scandează și să simt mai bine atmosfera protestului. Pe dreapta, observ două pancarte. Pe una dintre ele scrie „Nihil Sine Deo” (Nimic fără Dumnezeu n. red.). Cealaltă pancartă are mesajul „Realitatea TV, poporul te iubește!” . Pe partea stângă, oamenii stau liniștiți pe balustradă, unde mulți dintre ei își iau prânzul în timp ce savurează o pauză în mijlocul protestului. Pe drum, întâlnesc câțiva participanți care tocmai au ajuns din țară și care privesc cu uimire spre Palatul Parlamentului și Catedrala Mântuirii Neamului. Unul dintre ei, vizibil impresionat de mărimea clădirilor, decide să-și sune un prieten sau o rudă pentru a-i arăta, printr-un apel video, locul în care se află. Alții încep să deschidă live-uri pe TikTok pentru a împărtăși aceeași uimire. Atmosfera la protest continuă să se transforme în mod constant. „Noi n-am venit ca partid, am venit ca popor” , aud că strigă un bărbat către clădirea Parlamentului. Din mulțime se aude un sunet infernal de vuvuzele. Se scandează puternic: „CCR, o mizerie”, „Turul 2, înapoi” sau „Trădătorii!” . Cu toate acestea, sunetul asurzitor al vuvuzelelor acoperă adesea cuvintele. Atmosfera nu este tocmai una în care poți să stai mult timp, așa că mulți dintre participanți preferă să se așeze sau să stea mai departe de centrul acțiunii, de-a lungul străzii. Pancartele sunt rare. În general, protestatarii au steaguri, afișe cu poze ale lui Călin Georgescu sau icoane. O femeie mai în vârstă îl roagă insistent pe un tânăr care face live pe TikTok să se liniștească. Revoltat, el îi răspunde că a venit de 2 săptămâni în țară, din Spania, pentru a participa la seria de proteste. „Dumneavoastră de ce sunteți aici, doamnă? Nu tot ca să vă spuneți oful?” , îi spune tânărul, aproape țipând la ea. „Ba da, dar nu să fac scandal!” , îi replică doamna. „E plătit…” , îmi spune murmurat femeia. Bănuiește că „avem de-a face cu un agitator.” Printre participanți mai trec din când în când oameni care țin cruci și ard tămâie. Unii dintre ei au suporturi improvizate din dozele mai multor băuturi energizante. Se împart formulare pentru sesizări scrise, adresate CCR. Un bărbat cu un teanc de hârtii semnate în mână și cu altele pe clipboard, îmi spune că le distribuie din proprie inițiativă, pliantele fiind printate pe cheltuiala lui. O altă femeie, cu formulare în mână, vine și începe să le strângă. Un demonstrant suspicios o întreabă: „Dumneavoastră cine sunteți? Sunteți autorizată să strângeți hârtiile?”. Doamna se prezintă drept avocat, dar bărbatul rămâne neîncrezător și îi reproșează că nu a văzut-o în grupul organizatorilor. Îl întreb la ce grup se referă, iar acesta îmi arată fugitiv un grup de Telegram unde organizatorii postează diverse anunțuri. PressOne nu poate verifica independent ce s-a discutat pe acel grup. Anunțurile anterioare fie au fost șterse, fie sunt vizibile doar pentru membrii acreditați ai grupului. În schimb, unul dintre mesajele arhivate îi invita pe membrii să se alăture „unui adevărat city-break la București, în care apărăm România și Constituția.” Cu mulțimea se amestecă și vânzători ambulanți, care își etalează produsele tricolore. Steagurile mici costă 10 lei, cele mari la 20. Fularele cu România din poliester costă 30 de lei, iar cele din bumbac, mai calitative, 40. Îmi spune, ușor dezamăgit, că vânzările nu au mers așa cum se aștepta. Îl întreb care crede că ar fi cauza, iar el îmi răspunde că sunt „și alții aici” care vând aceleași produse. La megafon se anunță că în 5 minute va începe un live cu protestatarii pe Realitatea TV. Se încearcă organizarea unui moment în care toată mulțimea să cânte în cor „Noi suntem români.” „Acesta este momentul nostru” , se aude mai departe. Momentul este un succes: se formează un cerc imens de oameni, care cântă sincronizat. Apoi, din nou, „Hora Unirii”. După încheierea manifestației, atmosfera se relaxează, iar un participant îmi mărturisește cu emoție: „În sfârșit simt unitatea” . Un altul completează: „De data asta a unit tot poporul (Călin Georgescu n.red.) – și cei din țară, și din diaspora.” O femeie, profund emoționată, își împărtășește sentimentele cu ceilalți participanți din jur: „Este miros de schimbare, este parfum de libertate adevărată. Simțiți aici bucuria? Chiar și în vuvuzele... [..] Prin ce trece poporul acum este exact sita aceea în care noi trebuie să ne cernem și să simțim dorința. Ca atunci când ești îndrăgostit, ești la un nivel atât de înalt... Așa e și românul, acum crește, e în creștere. De dorință, de putere. E o mișcare care nu mai poate fi oprită. ” Un alt bărbat adaugă: „Acum am plecat. Valul acesta nu se mai poate stinge. Toată lumea la victorie!” Simt și eu, la rândul meu, cum toată lumea e într-un vibe pe care mi-e greu să îl explic. Așa că ies din mulțime ca să iau o mică pauză. Spre ieșire zăresc o femeie, un copil și un câine. Cățelușa, evident speriată de zgomotul din jur, vine totuși foarte blând spre mine. O întreb pe proprietară cum este experiența de a veni la protest cu un copil și un câine și dacă patrupedul e în regulă. Îmi răspunde fiul ei, care are 10 ani: „Câinele e aici ca să ne apere de guvernul mizerabil!” Adaugă: „vreau să o învăț să îl muște pe Iohannis.” Numele cățelușei este „Doamna Colonel.” Protestatarii se adună la o cafenea din apropiere pentru a se bucura de razele de soare, cu steaguri și pancarte în mâini. Chiar și Lupul Dacic pare să aprecieze un moment de respiro alături de ei. Pe terasă, un bărbat ține cu mândrie un tablou. Îmi spune că l-a pictat cu câteva zile înainte, special pentru protest. De atunci, îl ține mereu aproape, chiar și noaptea, când doarme cu el deasupra capului. Este foarte mândru de creația sa. În același timp, îmi spune că se simte și trist, deoarece toți copiii lui trăiesc în străinătate, deși înțelege motivele pentru care au plecat. Își dorește o schimbare, dar știe că este prea târziu pentru a-i aduce înapoi alături de el. Tabloul său, realizat într-un stil ce combină colajul cu pictura, este complet abstract și simbolic, iar semnificația sa poate fi dată la liberă interpretare. Mă întorc și observ un bărbat care amenajează cu grijă o pancartă improvizată din pânză. Încearcă să o prindă de un copac sau de un băț, pentru a o folosi ca steag. Îmi atrage atenția cu tricoul galben strident pe care îl poartă. Pe el sunt imprimate pozele lui Călin Georgescu și Nicolae Ceaușescu, cu mesajul „Ceaușescu se reîntoarce.” Încerc să descifrez ce a vrut sa spună autorul. În mijlocul celor două imagini, este plasată o inimă tricoloră. Îl întreb despre mesajul de pe tricou. Din față, textul devine mai clar: „Se reîntoarce Ceaușescu în altă persoană”. Îmi spune că deja a fost criticat de multe ori, atât pentru asocierea dintre cele două figuri, cât și pentru culoarea țipătoare a tricoului. Totuși, nu pare deranjat. „Asta simt, asta vreau să transmit.” Andrei*, originar dintr-un sat de pe lângă Slatina, a plecat din țară în anii 2000, dezamăgit de promisiunile neîmplinite ale democrației postdecembriste. De-a lungul anilor, a trăit în Spania, Italia, Franța, iar acum locuiește în Germania, unde lucrează la un restaurant italian. A revenit în România special pentru proteste, cu trei zile în urmă. Îl întreb dacă intenționează să rămână în România sau să se întoarcă în Germania. Începe brusc să plângă. Îi lipsesc multe. Îmi povestește cum a visat întotdeauna să meargă cu tractorul pe câmp în satul său natal, să aibă grijă de pământuri. Însă, odată cu privatizările de după căderea regimului Ceaușescu, totul s-a destrămat. Totuși, are o speranță că protestele vor avea succes, și că Georgescu va deveni președinte, lucru care, spune, l-ar motiva să se întoarcă în România. O altă femeie, aflată în apropiere, îl aude vorbind despre experiența din Germania și pare să se regăsească în povestea lui. După ani petrecuți în străinătate, s-a întors acasă doar pentru a constata că legătura cu fiul ei de 18 ani s-a răcit. Relația dintre ei se deteriorase oricum în absența ei, iar acum el o tratează „mai degrabă ca pe o străină.” Copilul îi spune bunicii „mamă”. Femeia și-a dorit să-i ofere copilului ei o viață mai bună, dar acum se întreabă dacă prețul plătit nu cumva a fost prea mare. Ochii i se umplu și ei de lacrimi. Îmi mărturisește că a ieșit în stradă pentru „liniște”. A venit acum în țară tot pentru proteste. În jur se fac apeluri la liniște, iar zgomotul de vuvuzele este acum întâmpinat cu reproșuri și priviri aspre. Protestul se apropie de final. Marina Alexandru, avocata lui Călin Georgescu, preia microfonul pentru a mulțumi participanților. Vorbește despre importanța sesizărilor completate și îi îndeamnă pe oameni să-și rețină numărul de înregistrare. Mulțimea, atentă și tăcută, o ascultă cu respect. „Ce am făcut astăzi este dreptul nostru, al tuturor. Vă mulțumesc și vă îmbrățișez cu drag, din suflet” , încheie aceasta. Oamenii izbucnesc într-un cor: „Vă iubim!” Trei măicuțe încep să-i scandeze numele: „Ma-ri-na! Ma-ri-na!” Puțin mai încolo, un bărbat îmbrăcat modest, își exprimă cu voce tare nemulțumirea, atrăgând atenția celor din jur. „Unde e Călin Georgescu?” , întreabă frustrat. Bărbatul, originar din Olt, e crescut într-un centru de plasament și îmi povestește că se află în București de două săptămâni, venit pentru proteste, dormind „pe unde apucă”. Viața lui nu este una ușoară - în buzunar mai are doar 8 lei, iar disperarea i se citește în ochi. A venit la proteste cu speranța de a-l întâlni pe Călin Georgescu în persoană. „Nu am încredere că e altfel decât ceilalți, dar mi s-a părut mai om,” spune.

REPORTAJ. „Buna dimineata melc, buna dimineata Calin Georgescu”

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ