Reportaj din Tarile de Jos. De ce au votat românii din diaspora cu Calin Georgescu: „Vrem acasa. Ce ne-au facut noua Rusia si Putin?”

Peste 775 de mii de români au votat în weekend în diaspora, la alegerile parlamentare, iar rezultatele arată o împărțire clară în două tabere a electoratului: pro-european , formațiunea aleasă fiind cu precădere USR sau așa numit „ suveranist ”, cu voturi acordate masiv celor de la AUR (câștigător peste granițe), SOS sau POT. PressOne a stat de vorbă cu românii din Regatul Țărilor de Jos (Olanda), pe care i-am întrebat la alegerile parlamentare ce așteaptă să se întâmple în România și cum văd ei momentul prin care trece democrația de acasă. „Ce m-a adus la vot este spiritul civic, dar mai ales frica de ce se întâmplă în țară acum. Pentru că mi se pare terifiant și n-am crezut niciodată ca o să observ așa ceva, din afară, fără să fiu măcar acasă”, îmi spune o studentă la Astronomie a Universității din Groningen. Groningen este un oraș studențesc din nordul Țărilor de Jos, undeva la granița cu Germania. Deși nicidecum la fel de popular ca Amsterdam, Haga sau Rotterdam, el găzduia aproape 2.000 de români în 2022. Dintre aceștia, 1.472, majoritatea tineri studenți, s-au prezentat la alegerile parlamentare într-o școală mică în mijlocul lui nicăieri, printre câmpuri cu ponei și cârduri de gâște. Cei mai mulți au votat cu SENS și USR, deși n-au lipsit și fanii partidelor de extremă dreapta. PressOne a stat de vorbă cu românii de la secțiile 690/691, despre ce temeri și sperante are diaspora pentru România în mijlocul celor mai importante alegeri de la ‘89 încoace. La o simplă privire, n-ai spune că e zi de alegeri. Pe holurile secției abia dacă zărești pe cineva la ora 12, deși s-a dat startul la vot de la 7. Cu cât se apropie prânzul, totuși, începi să vezi din ce în ce mai multe biciclete parcate în față și să auzi mormăitul studenților care au pedalat la 2 grade: „ Doamne ferește, ce frig e. ” Deși înghețați, mulți se strâng în grupuri în fața secției, zgribuliți la cafea și țigară. Parcă pierdut printre marea de studenți, mai apare pe ici pe colo și câte un grup de bărbați pe la 40-50 de ani, veniți cu mașina din afara orașului sau câte o familie cu copii mici, înfofoliți, grăbiți să ajungă înapoi acasă. Un grup de trei studente se aude râzând. Se dezbat ultimele decizii politice. Au venit încrezătoare azi, pentru că pot vota în sfârșit cu „un partid care le reprezintă”. Încearcă să nu lase teama că acesta ar putea să nu treacă pragul electoral să le afecteze. „Mie mi-e foarte frică de votul util, mi se pare că e un sistem care nu ne-a adus niciodată vreun beneficiu”, spune una dintre ele, studentă la relații internaționale. Un iz de anxietate plutește în aer la auzul cuvântului „temeri”. Visele cele mai rele le-au fost deja întrecute în primul tur al alegerilor prezidențiale, răspund în cor. Nu se așteptau deloc la victoria lui Călin Georgescu și acum se gândesc cu frică la „ce-ar putea însemna fascismul pentru România.” O urmă de speranță se strecoară înapoi în conversație când începe să povestească ce-ar vrea ea pentru România: un partid verde cu adevărat, care se interesează de încălzirea globală. Așa ar putea să se-ntoarcă în țară cu inima împăcată. „Mi-aș dori să îmi creez drumul înapoi și acum avem sanse să schimbăm ceva.” Frica și schimbarea sunt două cuvinte pe care le aud trecând de la un grup de studenți la altul. Pentru unii, frica e cea care le-a decis votul la alegerile parlamentare, dar, pentru alții, schimbarea e mult mai importantă de atât. O studentă la Psihologie admite ca și-ar dori să vadă-n România un partid cu politici reale de stânga, mai ales în educație, dar nu crede că acum e momentul oportun pentru asta, nu după rezultatele alegerilor prezidențiale. „Trebuie un partid mai central, ca apoi să se facă trecerea spre stânga.” Prietenul cu care a venit, în schimb, nu e așa de optimist. S-a resemnat cu faptul că trebuie să voteze util. „În cazul apocaliptic în care președintele are viziuni de nedorit, măcar să fie în opoziție cu parlamentul”, spune el. Nu gândea așa înainte de alegerile prezidențiale, admite oarecum sfios, pe un ton dezamăgit, dar circusmtanțele sunt disperate: „Nu vreau s-ajungem și noi cum e Georgia acum”. Se referă la decizia parlamentului georgian de a supenda negocierile pentru aderarea țării la Uniunea Europeană, decizie care a provocat proteste masive de stradă și violențe. Printre toate temerile și discuțiile studenților, se strecoară afară din secție, cu un zâmbet larg pe buze, o doamnă pe la vreo 35 de ani. A venit tocmai dintr-un sat de la 80 de km și tot pentru schimbare a votat, dar într-un altfel de bine. E încrezătoare că după ce Georgescu a câștigat primul tur de alegeri prezidențiale, România chiar are o șansă să devină un loc în care s-ar putea întoarce din toată inima. „E diferit față de toți cei care au fost înainte. E un patriot adevărat și cred că el va salva țara de tot ce-a fost până acum.” Și nu e singura care gândește așa . Deși majoritatea votanților din Groningen tind spre alegeri mai progresiste, fanii Călin Georgescu se regăsesc și aici. Ba chiar a fost votat de 500 de români cu o săptămână înainte. Numele lui e și pe buzele unui grup de cinci bărbați pe la vreo 40 de ani, care se arată la fel de zâmbitori la ieșirea din secție. Asta până mă apropii de ei, moment în care mă asaltează cu întrebarea: „Cine te plătește pe tine?”. Sunt sceptici când le explic, dar acceptă într-un final, după ce le citesc câteva pargrafe din articolul legat de finanțarea PressOne. „Nu ne decontați și nouă banii pe benzină?’, întreabă unul dintre ei râzând. Vin și ei tot dintr-un sat cam la 100 de km de Groningen, unde locuiesc de ani buni și unde lucrează, de la 7 până la 14, pe un șantier naval în construcția de yachturi de lux. „Astea le putem face și acasă, nu? Avem șantiere navale în Brăila, Galați, Constanța”, susține unul dintre ei. Susțin că singura lor șansă la o schimbare care i-ar putea aduce înapoi în țară e Călin Georgescu și partidele precum POT și SOS. „Ai să vezi c-o să fie mai bine la anul”, mă asigură unul dintre ei. De ce? Călin Georgescu e un om simplu și onest, care va face ce-a promis. Nici măcar discursurile sale pro-ruse nu-i descurajează. „Minciuni”, strigă-n cor. „ Și chiar de ar fi, ce ne-a făcut nouă Rusia? ”, întreabă unul dintre ei. Comunismul e învechit deja pentru ei, o istorie de mult apusă. „Câte teritorii a ocupat Rusia la noi în ultimii 30 de ani? În schimb, americanul, englezul, ei ne-au luat tot. Și apa din România, e deținută de francezi, pe ei îi plătim”, adaugă un român, agasat de aceeași narațiune pe care a auzit-o peste tot prin presă. Conform Administrației Naționale "Apele Române" (ANAR), resursele de apă din România sunt proprietatea publică a statului și nu pot fi privatizate, nici măcar de francezi. În multe regiuni din România, serviciile de apă și canalizare sunt gestionate de companii regionale, unele dintre acestea având acționariat majoritar străin. Companiile precum Veolia nu vând resursa naturală (apa brută), ci oferă servicii de tratare, distribuție și canalizare, pe model european. Dar Călin Georgescu nu a menționat și asta în planul său „Apă, Hrană și Energie”, pe care grupul de bărbați îl citează ca pe Biblie. Subiectul apropierii de Est e un factor principal de stres printre cei care au ieșit să voteze ceva mai progresist. În timp ce tremură de frig și soarbe dintr-o cafea, cu o țigară în mâna cealaltă, un student în anul întâi spune doar atât: „Orice, dar nu Rusia”. Grupul din jurul său dă din cap aprobator. „Vrem să fim în UE, vrem să fim în NATO, pentru că asta ne-a ajutat extrem de mult. Dacă te uiți și doar la PIB-ul României, a crescut enorm de când am intrat în UE”, se aude o altă voce din grup. George și cu soția lui, un cuplu pe la vreo 40 de ani, au venit de departe, cu mașina, tocmai din cauza unei frici tacite de amenințarea rusă în România. El lucrează ca operator într-o fabrică de etichete și e muncitor calificat, „ca să știe și Ciolacu”. Locuiește aici de șase ani și deși nu plănuiește să se întoarcă până la pensie, îl enervează cumplit ce se-ntâmplă acum în România, de la „pro-rusul de Georgescu” și până la „domnul Ciolacu și renumărarea lui.” În imediata apropriere, o studentă la drept internațional se aprinde numai când se gândește la ce-nseamnă o posibilă victorie a lui Călin Georgescu. Legislativ și diplomatic, mai ales pentru cineva de la Drept, situația arată îngrozitor. „Ne umilește Rusia și Putin, iar lumea nu înțelege gravitatea situației. Pe lângă că omul ăsta vrea să ne vândă Rusiei, să ne scoată din UE și NATO, noi nu avem puterea economică să ne susținem într-un mod independent”, spune. „Și nu avem nici puterea diplomatică, pentru că reputația noastră față de alte țări deja nu-i prea bună. E catastrofal, simt că arde țara.” Și ea, ca majoritatea studenților cu care am vorbit, ar fi vrut să vadă SENS la guvernare, pentru că s-a săturat să se uite la parlament ca la „un târg de antichități”. „E un partid mic, dar curat și nepătat încă. E prima dată când avem oportunitatea asta”. E la fel și pentru prezidențiale, crede ea. „Ar fi în sfârșit un clean slate ”. SENS a obținut însă sub 3% la alegerile parlamentare de duminică și nu va intra în viitorul Parlament. Dacă Georgescu e un nume pe care îl auzi peste tot în jur, și SENS este aici în trending. Un student râde la telefon despre cum campania de dezinformare pe social media a convins câțiva fani Georgescu din diaspora să voteze cu SENS. „Cât de dezinformat să fii?” se întreabă tinerii români din diaspora. „Știu că n-o să se întâmple prea curând și nu e cea mai mare problemă a României acum, dar mi-ar plăcea să văd ceva pe parteneriatul civil, pe drepturile comunității LGBTQ”, admite o studentă la fizică medicală. Și-ar dori ca măcar pe plan personal România să-i poată oferi siguranță, pentru că pe plan de carieră, prea curând n-o s-o facă. „Jumătate din chestiile pe care le-am studiat aici nici nu pot să le aplic în România, pentru că nu se investește în domeniu”, spune ea. „Dar aș vrea măcar să mă pot întoarce acasă fără să-mi fie frică’, adaugă uitându-se în jos, dezamăgită. De 1 Decembrie, ecourile aceluiași discurs se aud printre studenții care au început să apară tot pe la prânz, cu cearcăne și cafeluțe. Până la urmă, petrecerile de cu o seară înainte s-au tot întins până dimineața, cu mici și muzică românească, dar simțul civic și anxietatea politică și-au făcut treaba chiar și așa. Totuși, un număr mult mai mare de votanți care nu sunt studenți e prezent la urne de Ziua Națională a României. Veniți cu mașina, și ei obosiți și trași la față. Un grup de trei bărbați de 40 de ani iese din secție cu mâinile-n buzunare. Lucrează ca schelari, dar s-au săturat să fie aici, vor să se-ntoarcă acasă, și doar o „schimbare din temelii a sistemului” ar putea să-i mai aducă înapoi. Pe scurt, „George Călinescu”, cum spune unul dintre ei râzând. Și el ca și ceilalți fani Georgescu din Groningen, adepți ai partidelor POT sau SOS, crede că discursurile pro-ruse nu sunt un motiv de îngrijorare. Mai rău e că „apa noastră e deținută de francezi”, lucru pe care îl susține sus și tare și unul dintre prietenii cu care a venit. „Și hai să-ți zic ceva”, mai adaugă în timp ce eu abia procesez același argument pe care l-am auzit cu nici mai mult de 24 de ore în urmă. „Ce vedeți toți urât la Rusia? Putin se luptă pentru țara lui și nimeni altcineva. La ei nu sunt taxe, nu sunt impozite, nu se plăteste absolut nimic: de ce?” Recunoaște totuși, că nu există libertate, cum nu era nici în comunismul românesc. „Chiar și așa era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”, spune el. Nu că și-ar aminti, pentru că avea doar 4 ani la revoluție, dar așa i-au spus părinții. „Toată lumea avea de toate și toată lumea era egală.” Îl întreb de cozile la alimente și cât de greu era să mai găsești ceva la magazin în ultimii ani de comunism. Dar pentru el, asta e din cauza că ne-am plătit datoriile externe, o dovadă că urma să fim independenți curând după aceea. „Dacă Ceaușescu mai trăia 5 ani, eram mai sus ca Elveția”, susține el mândru. Iar prietenul lui e de acord: „Ceaușescu a dus țara asta sus. Și când era să facă totul ok, l-au mierlit. Că altfel acum ajungeam peste mulți”. Deși la poli complet opuși, într-o polarizare ce nu lasă loc de altceva decât de „progresism” sau „extrema dreaptă, votanții din Groningen au un punct în comun: schimbarea anti-sistem și dorința de a se întoarce acasă în condiții mai bune. „Vreau să mă întorc pentru că mă simt atașată de România. Îmi place aici și n-am nimic de reproșat Olandei, dar nu simt că e acasă. Nu se simte la fel”, îmi mărturisește o studentă la bioinginerie medicală. La cum arată lucrurile, probabil că n-o s-o facă până la urmă, pentru că „nu poate trăi într-o țară condusă de cineva ca Georgescu.” Dar încă mai speră că se poate schimba ceva. Până la urmă, alegerile nu s-au încheiat încă, mai sunt doar câteva zile până la turul 2. Același „vreau acasă”, dar cu un iz de entuziasm, îl aud și de la o familie venită să voteze, alături de cei trei băieți ai lor. Ies încrezători din secție, toți cu steagul României prins în piept și cu un bebeluș în brațe. „Pe noi nu ne-a ascultat nimeni până acum. Și acum uite că suntem în sfârșit băgați în seamă de autoritățile și politicienii din România”, spune soțul mândru. Locuiește în Olanda de 16 ani și este antreprenor în domeniul construcților. Copiii lor s-au născut aici și au crescut aici, dar nu ăsta-i viitorul pe care și-l doresc pentru ei. „Ne place în Olanda, dar nu ne vedem îmbătrânind aici”, îmi spun amândoi cu o urmă de trisțete în glas. Au crezut că se vor adapta într-un final, dar „nicăieri nu-i ca acasă.” O urmă de speranță le apare pe fețe când îi intreb de alegeri. „Asta-i șansa noastră. Dacă iese cine trebuie, ne întoarcem la anul’. Și ei îl susțin pe Gerogescu, pentru că de la Revoluție n-au văzut nicio schimbare și s-au săturat să nu fie ascultați. „Vrem să vedem mai multă implicare pentru noi, că pentru politicieni este destulă, dacă te uiți la ce vile au, ce mașini conduc. Și nu e problemă, ca avem și noi mașină, dar când ni se strică nouă, o plătim din banii noștri, iar ei o plătesc tot din banii noștri. Asta-i problema.” Vor o țară cu un sistem ca-n Olanda, dar cu tradițiile și valorile pe care doar o Românie credincioasă le poate oferi. Le place libertatea pe care olandezii o susțin, dar în acelasi timp nu-i ingrijorează discursurile pro-ruse ale candidatului favorit, care ar putea afecta astfel de libertăți. „Noi nu suntem cu Rusia. Și nici Georgescu nu e. Ce nu-nțelegeți voi e că el susține omul, pe Putin, sau mai degrabă felul omului de a-și păstra țara. Și Putin, la fel ca și Trump, este un om pentru țara lui și nu pentru Europa”, susține soția. Narațiunea pro-rusă e o „sperietoare” ca să se voteze PSD și PNL, „marea caracatiță a României”. „Ăștia au distrus țara cu totul, au vândut-o. Ce-ar fi cel mai rău e să nu se schimbe nimic”, spune soțul pe un ton ridicat, legănând bebelușul care s-a săturat și el de politică și a început să plângă.