• Parchetul General: Călin Georgescu i-ar fi cerut lui Potra sa-l abordeze pe Frank Timiș în vederea susținerii financiare a campaniei electorale cu 20-35 milioane USD
• Procurorii îl acuză pe Georgescu că a folosit o limuzină de la Potra
• Dosarul prezintă arsenalul lui Potra și discuții purtate online și nu numai
• Cauza Parchetului General conține și linkuri din presă, transcripturi din emisiuni
• În dosar a fost supravegheată și o judecătoare pentru a atrage competența Parchetului General

22 de inculpați a trimis în judecată astăzi Parchetul General, într-un dosar care ar trebui să probeze ce s-a întâmplat în România după anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Ținta dosarului este fostul candidat la Președinție – Călin Georgescu și Gruparea Potra – Georgescu fiind acuzat oficial de complicitate la tentativă la comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false, în formă continuată.

Ce descriu procurorii în rechizitoriu?

Este invocată complicitatea la tentativă de comitere a unor infracțiuni împotriva ordinii constituționale. De fapt, nu e vorba de instigare, nici de complicitate în mod obișnuit, ci „complicitate la tentativă”. Nu este clar cine urma să dea lovitura de stat, mai ales că în rechizitoriu sunt menționate fapte atât dinainte, cât și de după anularea alegerilor din 6 decembrie.

Accentul în dosar cade pe gruparea Potra, ceea ce pune Parchetul General într-o situație dificilă. De exemplu, mulți membri ai acestei grupări sunt cunoscuți de serviciile secrete românești, având în vedere că Horatiu Potra, de 30 de ani, conduce o grupare de mercenari formată din oameni proveniți din aproape toate serviciile speciale ale României, inclusiv din armată și Ministerul de Interne. Acești oameni își luau concedii fără plată și mergeau să lucreze pe salarii mai mari în străinătate, riscându-și viața. Aceasta era activitatea lui Potra.

Au existat materiale elogioase la televiziunea națională despre luptătorii și acțiunile grupării Potra. Potra, fiind mercenar, nu avea jucării în mașină, ci arme. De aceea s-au făcut numeroase teste balistice și analize pe armele lui, pentru că aceasta era ocupația sa. Există discuții și întâlniri supravegheate între Potra și Călin Georgescu, recunoscând că se cunosc. Potra a fost deranjat de anularea alegerilor – un sentiment împărtășit de jumătate de țară, dacă nu mai mult. El îndemna la protest, spunând că trebuie să „punem mâna pe arme, pe par”, și să ne revoltăm.

Acest dosar este, cum s-a spus deja, „o shaorma cu de toate”. Procurorul General a vorbit și despre influența rusă, însă nu există probe în această privință. Rechizitoriul menționează că gruparea respectivă ar fi produs o „contagiune emoțională și comportamentală”, amplificată de manipularea emoțiilor colective – infracțiunea de contagiune emoțională nu există.

Despre firme din Rusia: în dosar se arată că infrastructura a redirecționat utilizatorii către site-uri care imitau publicații mainstream sau instituții de stat, unde apăreau reclame furnizate de companii conectate la Federația Rusă (AdNow, Mgid, Geozo, Adskeeper), unele având IP-uri din Federația Rusă. Totuși, sediile acestor firme nu au fost probate ca fiind rusești; doar calculatoarele care accesau aceste site-uri aveau IP-uri rusești, iar reclamele erau native ads.

Pentru a se transfera competența de la DIICOT la Parchetul General, a fost introdusă și o judecătoare în dosar – doamna Adriana Stoicescu din Timișoara, care a fost supravegheată pentru ceea ce scria pe Facebook și pentru o discuție cu Călin Georgescu din 2019, unde acesta i-ar fi propus să fie ministru al Justiției. Discuția era veche, pe vremea lui Iohannis și Viorica Dăncilă, iar doamna Stoicescu a refuzat. Nu există nicio infracțiune aici; doi oameni pot discuta liber, iar Georgescu nici măcar nu avea partid la acea vreme.

Judecătoarea a fost introdusă, cu mandat de la ICCJ, tocmai pentru ca dosarul să fie de competența Parchetului General. Nimic nu este nou, doar că au fost „săpături” adânci de ani de zile. E ca și cum două persoane s-ar fi întâlnit, și-ar fi imaginat că una va fi regina Angliei, cealaltă președintele Americii – fără consecințe reale.

Nu există un fir logic care să arate că Georgescu ar fi coordonat gruparea într-o acțiune împotriva statului român care să devină amenințare la siguranța națională. Se menționează că ascensiunea neașteptată a lui Georgescu și faptul că alegerile nu au confirmat rezultatele sondajelor sociologice (făcute de casele Pieleanu, Ștefureac etc.) ar fi o problemă. Au votat boții, spun unii, iar totul este pus pe seama contagiunii emoționale.

Este invocată și răspândirea de informații false – spre exemplu dacă un politician anunță că TVA-ul nu va fi crescut și apoi, peste câteva luni, chiar se majorează. Este aceasta o informație falsă probată? În realitate, dosarul pare construit după voință, nu pe fapte clare.

Este periculoasă această „însăilare” a dosarului de către Marius Iacob, întrucât e al doilea dosar trimis în judecată pe motiv că nu ar trebui să se facă campanie electorală sau să se critice guvernul. Dacă cineva critică guvernul și spune că un politician nu este capabil, automat atentă la statul român. Pot fi făcute dosare și celor care se opun puterii, transformându-i în victime sau martiri, inclusiv pe Georgescu, care nu ar fi fost votat de mulți, dar tocmai dosarele îl victimizează.

De ce a fost încântat Nicușor Dan?

Reacția lui Nicușor Dan a fost conformă liniei Parchetului General – deși discutăm despre o trimitere în judecată, nu despre o probă efectivă sau confirmare din partea instanței. El a fost mulțumit pentru că se discuta de luni de zile despre motivul anulării alegerilor, și nu apăruse niciunul clar. Acum există această trimitere, care și-a găsit inclusiv un mesaj extern, deși nici raportul Departamentului de Stat american nu crede varianta oficială, pentru că acolo se merge pe probe, nu pe povești.

Proba invocată: „Aceste acțiuni au sprijinit direct un candidat pro-Kremlin în cursa electorală”. Doar că nu este clar care acțiuni. Cuvântul „Rusia” apare de patru ori, dar fără dovadă concretă.

Două aspecte importante ocolite de dosar: Primul – povestea cu firma Partidului Național Liberal, care, cu bani publici, a făcut campanie prin aceeași firmă, direcționată către Călin Georgescu. Erau bani publici, singurii din tot dosarul, dar această poveste a dispărut din rechizitoriu.

Și al doilea – singurul motiv legal pentru anularea alegerilor ar fi fost frauda la vot: dovada că au existat forțe care, prin boți, trolli sau manipularea softului STS, ar fi modificat ierarhia voturilor. Nimic nu este probat referitor la vot, nu există nicio dovadă de fraudă masivă care să modifice rezultatul.

Nu există nici infracțiunea de „contagiune emoțională”, și nici obligația de a nu critica puterea în campanie electorală. Povestea cu discuția din 2019 dintre Georgescu și Stoicescu nu are nicio relevanță electorală, campania era 2024-2025.

Dosarul este greu de citit pentru că este, în esență, „o shaorma cu de toate” – se selectează bucăți și se construiesc narative, dar în ansamblu totul este adunat și încropit doar pentru ca Georgescu și faptele să fie menționate. Ideea de bază: „complicitate la tentativă”.

Dar ori e complice, ori instigă la tentativă…infracțiunea aceasta nici măcar nu există ca atare.