• Expoziția deschisă în Aula BAR se intitulează File de Istorie. Autorii au pus la lucru uriașul tezaur muzeistic al BAR, unul dintre cele mai prețioase din România de azi.
• Mă opresc mai ales la Afișe. Unele dezvăluie viața cotidiană. Altele sînt proclamațiuni celebre, cum e de exemplu cea dată de Locotența domnească după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.
• Ar trebui înființată o expoziție cu paginile întîi și edițiile speciale consacrate Breaking newsurilor din trecut: Moartea lui Ferdinand, Diktatul de la Moscova, Restaurația, Trecerea Prutului, moartea lui Stalin.

Expoziția deschisă în Aula BAR se intitulează File de Istorie. Autorii au pus la lucru uriașul tezaur muzeistic al BAR, unul dintre cele mai prețioase din România de azi. Descopăr pe pereți, pe mese, în vitrine al căror capac de sticlă poate fi ridicat pentru ca vizitatorul să răsfoiască ziarul expus pagini întîi dînd seamă de evenimente de Breaking news (Încoronarea lui Ferdinand, moartea lui Stalin, moartea lui Dej, intrarea în Războiul de Independență), de trecutul presei noastre (colecții de-ale Curentului, Curierului Bucureștilor, Resboiului, Moftului Român), de viața cotidiană (colecții de broșuri dedicate Mersului trenurilor, Agendei telefonice, datoriei publice a României, publicațiile dedicate ilustrației).

Mă opresc mai ales la Afișe. Unele dezvăluie viața cotidiană. Altele sînt proclamațiuni celebre, cum e de exemplu cea dată de Locotența domnească după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Colecțiile, afișele, lozincile de pe vremea PMR fac din expoziția din Aula BAR un muzeu temporar.

Pe parcursul vizitei, observ că puteau fi convocate din depozite multe alte piese prețioase: publicațiile de propagandă ale Războiului Sfînt, colecțiile ziarelor din anii proletcultismului, proclamația Vă ordon, Treceți Prutul, publicații curioase, unele descoperite de mine, cum ar fi de exemplul revistele avînd în titlu strigătul Jos! Dînd de ele la fișier, am scris la vremea respectivă:

„Cînd Stalin a propus pentru oficiosul Kominform titlul Pentru pace trainică, pentru democrație populară, interlocutorii au zis – în măsura în care cu Tătucul își permiteau asta, să zică, că e prea lung, titlurile de ziare fiind îndeobște scurte, ca să poată fi strigate de vînzătorii ambulanți. Generalissimul – mor după gradul ăsta, unic în istoria militară, obișnuită cu Mareșal – ar fi răspuns că nu-i nimic, dușmanii noștri, cînd îl vor cita, vor face propagandă pentru tezele noastre. Din cîte-mi amintesc, dușmanii au găsit o formulă de a-i zice oficiosului pe scurt, nu de teama de a nu face propaganda rușilor, ci pentru că viața cerea prescurtarea. Din toată tărășenia eu am reținut că titlul unui ziar poate exprima din start conținutul, astfel încît să nu mai fie nevoie să-l citești. Ajunge să dai ochii cu titlul. De chestia asta mă conving luînd la mînă cartoanele cu publicații avînd în titlul cuvîntul Jos. Am găsit astfel 21 de publicații care strigă Jos din titlu: Jos asasinii sînt 4: Brăila, 1905; Bucureşti, 1900; editat de studenţii Universităţii; Iaşi, 1900, Sub controlul Comitetului Naţional Studenţesc din Iaşi.

Alte exemple: Jos Cămata!

Jos Ciocoii!

Jos despotismul!

Jos Malacsaliile, Galaţi, 1896

Jos Masca! Buc., 1911

Jos masca! Bucureşti, 1924-1925

Jos masca! ziar ocazional redactat de Iulian Bush – ziarist Tr. Severin, 1915

Jos masca lui Iovipalis! Ziar editat în onoarea (?) unui sfert de secol de şantaj a grecului Iovipalis, Craiova, 1906

Jos Mileniul!

Jos Monopolul Cîrciumilor, Focşani, apoi Panciu 1909/1910

Jos Nemţii! Organ liber nevîndut străinilor, Bucureşti, 1915

Jos Oculta, Foaie satirică, humoristică şi politică. Apare o dată pe săptămînă. Proprietar şi redactor Thoma M. Drăgulinescu, Brăila, 1898.

Jos Războiul!

Jos trădătorul! Redactat de Friptu-Fumuen, Iaşi 1900.

Jos Vandalii!

Jos Reacţiunea. T. Măgurele 1889-1916.”

Pentru aceasta ar fi fost nevoie nu de o sală, ci un palat, al Parlamentului, de exemplu, atît de multe sînt piesele de Istorie din depozitele BAR. Am vizitat expoziția în vederea discursului de la inaugurare.

Am zis în acest discurs, plecînd de la observațiile de pe parcursul vizitei, că ar trebui înființată, eventual la subsolul Aulei, liber, din cîte știu, o sală de expoziții temporare dedicate unor aspecte din Istoria României. Aș vedea, de exemplu, o expoziție cu paginile întîi și edițiile speciale consacrate Breaking newsurilor din trecut: Moartea lui Ferdinand, Diktatul de la Moscova, Restaurația, Trecerea Prutului, moartea lui Stalin. O altă temă, pentru o altă expoziție, ar putea fi viața cotidiană în timpul celor două Războaie mondiale: articole din presă, afișe, vederi, chiar și invitații de nuntă. Aceste expoziții, bine publicitate, ar trebui puse sub semnul unei politici a BAR. Cea de ar dovedi marelui public că BAR nu e o sală de lectură. BAR e un tezaur ascuns pînă acum marelui public.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro