Ion Cristoiu: O Afacere politică: Aniversarea Unirii
Autor: Gabriela Antoniu
- Ion Cristoiu: Am scris despre decizia premierului Octavian Goga din 30 decembrie 1937, imediat după desemnarea ca premier, de suspendare a unor gazete, în frunte cu Adevărul.
- Ion Cristoiu: După publicarea textului meu, întemeiat și pe teza unei răzbunări prostești din partea politicianului atacat sălbatic de Adevărul, mi-am dat seama că n-am surprins reacția presei, a clasei politice la un astfel de grozav abuz.
- Ion Cristoiu: Documentul apare în Monitorul oficial din 31 decembrie 1937, Monitorul Oficial, partea I-a, legi, decrete, Jurnale ale Consiliului de miniștri, deciziuni ministeriale, comunicate, anunțuri judiciare (de interes general), an CV, nr 302.
Interziceri. Am scris despre decizia premierului Octavian Goga din 30 decembrie 1937, imediat după desemnarea ca premier, de suspendare a unor gazete, în frunte cu Adevărul, cea mai importantă publicație politică a vremii; și cum era de Stînga, o forță absolut necesară pentru echilibrarea balanței de opinie publică într-o Românie de Dreapta și chiar de Extremă Dreaptă. După publicarea textului meu, întemeiat și pe teza unei răzbunări prostești din partea politicianului atacat sălbatic de Adevărul, mi-am dat seama că n-am surprins reacția presei, a clasei politice la un astfel de grozav abuz.
Să vedem mai întîi documentul legal prin care se decide suspendarea celor trei publicații. Documentul apare în Monitorul oficial din 31 decembrie 1937, Monitorul Oficial, partea I-a, legi, decrete, Jurnale ale Consiliului de miniștri, deciziuni ministeriale, comunicate, anunțuri judiciare (de interes general), an CV, nr 302
JURNALE ALE CONSILIULUI DE MINIȘTRI PREȘEDINȚIA CONSILIULUI DE MINIȘTRI
Consiliul de Miniștri, în ședința sa de la 29 Decemvrie 1937,
Luînd în deliberare referatul d-lui președinte al Consiliului de Miniștri, cu Nr. 4.344 din 29 Decemvrie 1937.
Decide:
Art. I. Aprobă în totul cele cuprinse în referatul alăturat și hotărăște suprimarea ziarelor «Adevărul», «Dimineața» și «Lupta», începînd cu ziua de 30 Decemvrie 1937.
Art. II. D-l președinte al Consiliului de Miniștri, și d-nii miniștri de interne și justiție sînt însărcinați cu aducerea la îndeplinire a dispozițiunilor prezentului jurnal:
Octavian Goga, A. C. Cuza, Ion Lupaș, Virgil Potârcă, Armand Călinescu, ing. Radu Irimescu, V. Rădulescu-Mehedinți, Stan Ghițescu, general de divizie I. Antonescu, Istrate N. Micescu, Eugen Savu, Gh. A. Cuza, ing. Ion Gigurtu.
Nr. 4.036.
Referatul d-lui președinte al Consiliului de Miniștri către Consiliul de Miniștri,
Domnilor Miniștri.
Pentru a feri spiritul public din România de injoncțiunile păgubitoare ale unor tendințe distructive, care, lipsite de înrudire cu tradițiile scrisului românesc, au subminat necontenit sănătatea morală a țării, Consiliul de Miniștri, dornic să înlăture din primul moment toate obstacolele care se ridică împotriva ideii național-creștine, cu toate consecințele ei, și considerînd problema de îndrumare a conștiinței obștești ca o chestiune de familie a poporului băștinaș, alcătuitor de Stat, hotărăște suprimarea, începînd cu ziua de 30 Decemvrie 1937, a ziarelor: «Adevărul», «Dimineața» și «Lupta», conduse și scrise în majoritate de străini și servind interese contrare năzuințelor românești.
Organele noastre executive sînt însărcinate cu aducerea la îndeplinire a acestei hotărîri. Dacă și d-voastre sînteți de acord cu cele arătate mai sus, vă rog să binevoiți a semna alăturatul jurnal de consiliu.
Președintele Consiliului de Miniștri
Octavian Goga, Nr. 4.344. 1937, Decemvrie 29.”
*
Notă. Din ziarele vremii:
„La sediul Central al Federației Democrate a Femeilor din România au sosit 17.000 de scrisori de la prizonierii români din U.R.S.S.
Scrisorile se pot ridica de către cei interesați la sediul F.D.F.R., str. General Berthelot No. 29.
Scrisorile pentru prizonieri vor fi expediate în timpul cel mai scurt prin filialele respective ale F.D.F.R.” (Scînteia, 1 ianuarie 1947)
*
Idei care mi-au venit pe loc. „Unirea Principatelor ni se prezintă azi ca o nesfîrșită succesiune de hore, întrerupte doar de scena cu bolovanul, regizată de moș Ion Roată. Perioada de după Revoluție a preluat toate clișeele aniversărilor din vremea lui Ceaușescu. Au fost scoase, totuși, referirile la legătura indisolubilă dintre Unire și familia dictatorului. Au fost puse în loc, cum era și de așteptat, soboarele de preoți, înverșunate să blagoslovească tot ce întîlnesc în cale. Anul acesta însă, aniversarea Unirii n-a mai luat înfățișarea unei serbări școlare la nivel republican. N-au lipsit, desigur, în acest an conferințele, horele radio și teledifuzate, soboarele de preoți. De astă dată însă, acestea au fost doar aparența. O aparență sărac poleită, incapabilă să ascundă, prin peticele viu colorate, realitatea meschină a bătăliei politice. Pentru că, incontestabil, sărbătoarea Unirii a fost folosită de forțele politice adversare pe scena internă ca o afacere care nu trebuie pierdută”. (Ion Cristoiu, O nouă afacere: Unirea, Expres Magazin, 29 ianuarie-5 februarie 1992).