• 75% dintre români se declară afectați în mare măsură de războiul din Ucraina.
• Votanții PNL, AUR, PSD și USR se consideră afectați în procente între 69% și 78%.
• Extinderea conflictului și criza economică sunt cele mai mari anxietăți generate de război.

În timp ce cele 4 partide din coaliția de guvernare continuă scandalurile sterile pe împărțirea posturilor din administrație și salvarea oamenilor din partide de concedieri, marea majoritate a românilor pare că are alte preocupări dar și alte anxietăți.

Un studiu realizat de INSCOP și dat publicității astăzi arată că 75% dintre români consideră că războiul din Ucraina afectează în „foarte mare măsură” și „destul de mare măsură” România. Inclusiv din punct de vedere economic.

Ce arată studiul?

Administrația este preocupată să susțină războiul din Ucraina, în timp ce românilor le este frică de războiul din Ucraina. Sunt două lumi care par total în coliziune. În a doua campanie pentru președinție, nu prea s-a discutat de războiul din Ucraina, pentru că, în general, oamenii vor pacea la lucru, nu război. Ca atare, ARES, care a dat astăzi publicității un sondaj, arată că avem acest procent uriaș, care în alte studii este tradus și printr-o nemulțumire față de guvern, tot în jur de 70%. Aici avem 39%, aproape 40% dintre respondenți care cred că războiul din Ucraina afectează România în foarte mare măsură.

Oamenii aceștia sunt speriați. Și aproape 36%, în total 75% dintre români, se declară speriați și foarte speriați de războiul din Ucraina. Tradus pe partide, vedem că lucrurile nu sunt cum credeam noi, în sensul că AUR sau PSD-ul ar fi pe primul loc. Din contră, cei mai speriați sunt votanții Partidului Național Liberal: aproape 80% dintre cei care votează PNL, 77% dintre cei de la AUR, 73% dintre votanții PSD și 69% dintre votanții USR.

La gen și vârstă, vorbim de diferențe minuscule între bărbați și femei. În general, femeile sunt mai sensibile: 78% față de 72% dintre bărbați. Vedem că lucrurile avansează odată cu vârsta: 69% dintre tinerii până în 30 de ani și 76% dintre cei care au peste 60 de ani sunt speriați.

La educație, diferențele nu sunt foarte mari, dar culmea este că cei cu educație superioară, aproape 80% – deci oameni cu facultăți, cu studii – sunt îngrijorați de război și cred că acesta ne afectează foarte mult. La fel, diferențe puțin mai mari între orașe: Bucureștiul este pe primul loc cu 79%, adică aproape 80%. Asta ar trebui să ne facă să ne gândim și la alegerile din București. În ceea ce privește angajatorii, mai mult angajații care lucrează la privat decât cei care lucrează la stat sunt îngrijorați.

Asta se traduce, potrivit INSCOP, în lucruri destul de clare în viața oamenilor: aproape 44% dintre cei care se declară afectați în viața de zi cu zi de acest teribil război menționează ca principală preocupare siguranța națională a României și riscul extinderii conflictului. Aproape 40% (36,2%) traduc războiul din Ucraina prin criză economică, adică prețuri la energie, inflație. Mult mai puțin – 8,5% – menționează stabilitatea Uniunii Europene și a NATO sau situația refugiaților ucraineni.

Ce ne arată asta? Ne arată că orice război generează frică. Frica, așa cum s-a văzut în toate alegerile de mulți ani, este o emoție care poate fi speculată în campanii electorale. Exact asta s-a întâmplat și în România: în primul tur, când se credea că va câștiga Simion și a ieșit Georgescu, și în al doilea tur de alegeri, când au fost anulate alegerile fără dovezi. Atunci s-a speculat războiul, s-a speculat tema, nu s-a spus care este poziția fiecărui candidat, dar a apărut problema cu Rusia, prezentă acum și în rechizitoriul fantastic al lui Marius Iacob.

Ideea este că nici Nicușor Dan, nici Bolojan, nici această coaliție care se ceartă în fiecare zi nu răspund acestei preocupări, acestei stări de temeri pe care o are populația. Populația începe să învinovățească acest război și îl declină pe diverse teme: inflația este generată de război, prețurile sunt generate de război, prețurile la energie sunt generate de război. Politicienii nu știu să explice: am văzut că nici Moșteanu și nici CSAT-ul nu explică de ce costurile României cu războiul din Ucraina nu sunt transparente. Nu știm cât ne costă susținerea Ucrainei.

Moșteanu, ca șef al apărării, s-a făcut de râs weekendul trecut, dând nenumărate declarații în care nu a știut să explice de ce România nu a doborât o dronă care s-a plimbat o oră Pentru care s-au ridicat F-16. Și asta deși chiar ei au inițiat o lege în Parlament pentru a doborî dronele la cererea Statului Major al Armatei Române.

După aceea a venit și Nicușor Dan, care nu știa să explice dacă o dronă poate avea arme și că trebuia să o pipăie să vadă dacă are arme. Omul acesta este președintele României. Problema este că îl vedem pe Nicușor Dan preocupat de Ucraina, de război și de Republica Moldova. Dar noi suntem în România. Și asta te face să te întrebi.

A apărut o informație azi: Nicușor Dan nu merge la sesiunea ONU săptămâna viitoare. Este primul președinte al României care chiulește de la ONU, la New York, deși acolo ar fi avut ocazia să se întâlnească cu președintele Donald Trump. Nicușor Dan evită să dea ochii cu președintele Statelor Unite. Știm foarte bine că sesiunea ONU, în prima zi, de 20–30 de ani, este deschisă de președintele Statelor Unite. Și te face să te întrebi: care este politica externă a României?

Conducerea actuală a ales europenismul și progresismul: Macron, Ursula von der Leyen, Scholz. Dar Macron are milioane de oameni în stradă aproape săptămânal, Ursula von der Leyen are un viitor politic incert, iar Scholz este depășit în sondaje de AFD.

Care este partenerul strategic al României? Cu Statele Unite acești oameni pe Donald Trump nu îl suportă. S-a văzut poziția televiziunii naționale publice plătite din bani publici, care spune chiar că președintele Donald Trump este un hoț și un corupt, pentru că are avere. Deși averea a fost făcută înainte de a intra în politică. 

Cu Statele Unite, relația este rece. Cu China nu avem deschidere. Cu Israel, Nicușor Dan declară că l-ar aresta pe Netanyahu. Cu Ungaria, cu Orban, nu există relații. Cu Turcia, relațiile sunt slabe. Cu Slovacia și Polonia, la fel. Practic, România nu are ancore externe. Președintele face gafe, ministrul apărării face gafe, politica externă aproape nu există. În timp ce populația este speriată de război, de prețuri și de viitor, liderii se ceartă pe funcții interne.

Este foarte îngrijorător, mai ales că vezi starea de spirit a populației: războiul ăsta nu dispare. Faptul că Donald Trump nu reușește, pe ambițiile Moscovei și pe ambițiile Kievului, să facă această pace. Populația este în continuare în această stare de temere. Politica externă a României practic nu există. Nu avem ancore în această lume a parteneriatelor, a mișcărilor patriotice, naționaliste, suveraniste, care, observ că vrea, nu vrea, leadership-ul actual bântuie și Europa și practic domină total Statele Unite. Nici măcar cu UK-ul. Deși regele Marii Britanii este unul dintre puținii oameni de stat care ne fac reclamă, nici măcar aici, pe o chestie gratis oferită de Casa Regală Britanică, România n-a știut să o speculeze.

Și este foarte îngrijorător, pentru că te gândești la perspectivă. Asta e situația de acum, chiar asta pe care o arată INSCOP. Politicienii noștri se bat pe funcții de prefecți, pentru SRE și pentru cine zboară de nu știu ce primării și consilii județene. Pe populație o preocupă prețurile, inflația și acest război. Și faptul că politica externă a devenit o temă de politică internă. Și vedem că suntem aproape izolați la nivel internațional. Președintele face gafe în serie, ministrul apărării face gafe în serie, doamna Țoiu pur și simplu ne face de rușine în mod absolut.

Și te gândești care este viitorul. Noi tot aici vom rămâne, rămânem cu Maia Sandu și cu Zelenski. Nici Maia Sandu nu se știe cât mai rămâne la putere în Republica Moldova și nici Zelenski în Ucraina. Pentru că acolo, la un moment dat, se va termina într-un conflict înghețat acel război. Într-un interviu pe Bloomberg al președintelui Finlandei, Alexander Staab, care este un european convins. Este partenerul lui Donald Trump de golf și a spus așa: europenii noștri parcă sunt în La La Land, nu înțeleg ce li se întâmplă. Societățile merg într-un anumit sens, pendulul istoriei merge într-un anumit sens și asta vedem în toată lumea. În sensul de parteneriate, de relații bilaterale, de oameni importanți, de multipolaritate din punct de vedere global, spre aceste mișcări suveraniste și naționale care vedem că se întind și în Europa.

Rupert Murdoch, care aseară a stat la masă cu Donald Trump, cu regele și cu Starmer, a publicat astăzi discuții neoficiale din Casa Albă purtate de Donald Trump cu consilierii lui pentru securitate. Niște vorbe foarte dure, care în acest moment sunt pe prima pagină din Wall Street Journal, în care președintele american, atunci când Bibi Netanyahu a atacat Hamasul în Doha, practic a urlat la Bibi Netanyahu, aproape că l-a înjurat, așa cum s-a întâmplat și cu Joe Biden pe final de mandat. Și i-a transmis că, în acest moment, statul american consideră că Bibi își bate joc de Donald Trump.

Slavă Domnului, România a fost una dintre primele state care, înainte de ’89, a recunoscut oficial statul palestinian. Iar acum, după ce a plecat Iohannis și a venit Nicușor Dan – și cred că este linia inclusiv cu doamna Țoiu, Ministerul de Externe și poziția președinției României – Nicușor Dan în timpul campaniei a zis chiar că l-ar aresta pe Bibi Netanyahu. Asta e o altă situație complicată pentru Nicușor Dan, având în vedere mandatul internațional pe Netanyahu.

Dar România votează la ONU, unde nu se duce Nicușor Dan, în acest moment, în Adunarea Generală, nu în Consiliul de Securitate. Adunarea Generală. Dacă până acum ne abțineam sau votam împotrivă – am văzut că și voturi împotrivă pe vremea lui Iohannis pe subiectul Palestina – în acest moment România este aliniată cu restul planetei. 142 de state care, în acest moment, fac push la ONU pentru recunoașterea oficială a statului palestinian.

Dar o să fie interesant zilele următoare, o să fie în Statele Unite, pentru că acolo, după Charlie Kirk, se petrec tot soiul de lucruri în societatea americană, care este mai divizată ca oricând. Pare că administrația Trump se impune după asasinatul asupra lui Charlie Kirk. Iar sâmbătă vor avea loc funeraliile în Arizona. Probabil vor fi acolo niște imagini ce nu s-au mai văzut până acum în Statele Unite. Pentru că acest asasinat atât de brutal, atât de violent și acest limbaj al urii infuzat de politic au generat o reacție foarte puternică în societatea americană. Iar asta se va vedea în imagini sâmbătă, în Arizona, unde deja au fost anunțați speakeri. Va vorbi Erica Kirk, va vorbi pe scenă Donald Trump, pe stadion, și J.D. Vance la funeralii, plus practic toată administrația americană. Pentru că și ei au speculat politic acest moment, care într-adevăr a fost fără precedent și aproape înspăimântător.