Alexandru Tanase: Curtea Constitutionala de la Chisinau – între loialitati si lectii uitate

Ieri, pe rețelele de socializare, am aflat despre decizia Guvernului și Parlamentului de la Chișinău de a reînnoi mandatele actualei componențe a Curții Constituționale. Nicio conferință de presă, nicio explicație solidă, niciun efort de a comunica transparent cu cetățenii. Doar două postări seci pe Facebook de la parlament si guvern, – ca și cum ai anunța deschiderea unei noi cafenele, nu o decizie cu impact direct asupra echilibrului constituțional al statului.Dincolo de forma superficială a comunicării, fondul este următorul: de această dată, puterea politică a decis să renunțe la teatrul obișnuit al „concursurilor publice” și să-și asume direct numirile. Cinic vorbind, e un pas înainte. Mai onest așa decât să organizezi audiții formale pentru candidați care nu vor fi niciodată luați în calcul.Măcar acum, puterea nu se mai ascunde după decoruri instituționale. Dar asta nu înseamnă că totul este în regulă. Cea mai gravă problemă rămâne caracterul monocolor al Curții – expresia juridică fidelă a unei guvernări monopartinice. Într-o democrație, componența unei Curți Constituționale este echilibrată deliberat de legiuitor, prin mecanisme care previn controlul acesteia de o singură forță politică. La noi, această prudență constituțională lipsește cu desăvârșire.Nu este prima oară când semnalez acest risc. În 2019, după criza generată de anulările abuzive ale actelor Parlamentului – unele nici măcar publicate –, Curtea și-a dat demisia în bloc. Astfel, a intervenit vacanța funcțiilor întregii curți. Pentru a evita repetarea unei asemenea situații, am propus modificarea legii: în caz de vacanță totală a funcțiilor, mandatele judecătorilor să fie eșalonate – primul numit pentru un an, al doilea pentru doi ani, și așa mai departe. Un mecanism de rotație care ar fi permis înlocuirea treptată a membrilor și ar fi prevenit reînnoirea completă și sincronizată a Curții.Dar nu s-a dorit. Pentru că totul fusese deja partajat. Componentele defunctului bloc ACUM împărțiseră funcțiile cu socialiștii, în baza unor înțelegeri politice informale. Concursurile – organizate mai mult pentru impresie artistică – le-au încurcat planurile. Așa s-a ajuns ca deciziile finale să difere radical de rezultatele oficiale ale selecțiilor publice. Ce riscăm? Mai mult decât pare.Toamna vine cu alegeri. Dacă PAS va reuși să păstreze monopolul asupra puterii, sistemul își va continua cursul aparent liniștit. Dar dacă pierde controlul, vom intra într-un peisaj instituțional tensionat, poate exploziv: conflicte între Președinte și Parlament, blocaje, crize de legitimitate. Iar Curtea Constituțională va fi aruncată – din nou – în prima linie a bătăliei politice. Iar atunci, când o instituție apare ca fiind „a unei tabere”, cealaltă o va trata ca pe un obstacol. Și într-o țară fără o cultură democratică solidă, obstacolele nu se respectă – se demolează. Istoria recentă ne-a oferit suficiente lecții. În 2016–2018, PD a schimbat întreaga componență a Curții pentru a o face „loială”. Și da, în iunie 2019, acea Curte și-a îndeplinit cu zel misiunea – anulând deciziile Parlamentului pe bandă rulantă, chiar înainte de publicarea lor. Dar imediat ce majoritatea parlamentară s-a schimbat, Curtea a fost demontată fără ezitare, iar întreaga componență a demisionat. Lecția e simplă. Și e valabilă pentru toți: o Curte monocoloră poate fi o armă de moment. Dar nu va fi niciodată o garanție de durată. Și, de fapt, nici nu aceasta este menirea unei Curți Constituționale. Rolul ei nu este să apere o majoritate de conjunctură, ci să protejeze ordinea constituțională de abuzurile oricărei puteri – indiferent cine o deține. Cât timp partidele vor continua să trateze Curtea ca pe un bastion de cucerit, și nu ca pe o instituție de echilibru, democrația noastră va rămâne o construcție fragilă – gata să se prăbușească la primul cutremur politic serios. P.S. Le doresc mult succes judecătorilor constituționali reînnoiți și celor nou-numiți în exercitarea mandatului. Misiunea lor nu este una de confort, ci una de echilibru și responsabilitate. Iar realitatea va demonstra, mai devreme sau mai târziu, că acest mandat va fi mult mai complicat decât pare astăzi. Într-o societate profund polarizată și imprevizibilă, în care instituțiile sunt adesea deturnate pentru a servi interesele celor care le controlează, a rămâne echidistant, lucid și fidel Constituției nu e doar o datorie profesională – este un act de curaj civic. Le doresc forța de a rezista presiunilor, de a păstra demnitatea funcției și de a demonstra – prin fiecare decizie – că justiția constituțională poate fi independentă chiar și într-un climat politic ostil. Alexandru Tănase este un jurist din Republica Moldova, fost Ministru al Justiției între 2009-2011 și 2018, care din octombrie 2011 până în mai 2017 a fost președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova. Este unul dintre cei 3 fii ai fostului jurnalist moldovean Constantin Tănase.

Alexandru Tanase: Curtea Constitutionala de la Chisinau – între loialitati si lectii uitate

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ