Ana Blandiana: România este o democratie, dar statul de drept pentru care luptam de 35 de ani nu exista înca. Ma simt umilita Interviu

Ana Blandiana spune că destinul nostru depinde acum de acești oameni cărora nu le pasă, dar care de data asta trebuie să înțeleagă că nu trebuie să le pese de ceilalți, trebuie să le pese chiar de ei înșiși, pentru că fiecare locuitor al României va fi afectat de ceea ce se va întâmpla, în primul rând, de haosul care se va petrece și, după aceea, de izolarea aberantă. Mă simt profund umilită de tot ce se întâmplă acum în aceste zile în România , când mă gândesc că și aceste zile în care se petrec nu numai aceste alegeri, dar și discuțiile despre 35 de ani, ei, pentru mine, cei 35 de ani înseamnă lupta pentru statul de drept în Piața Universități, în Alianța Civică, în Piața Victoriei. Tot timpul asta era. Asta era miza, spune poeta Ana Blandiana, una dintre marile figuri culturale ale rezistenței comuniste și apoi, după 1989, ale recuperării memoriei sociale. 5 rapoarte ale serviciilor de informații indică amploarea implicării Rusiei în procesul electoral din România și cine se află în spatele lui Călin Georgescu Și Cristian Diaconescu o susține pe Lasconi și vine cu o variantă extremă: Poate activa NATO articolele 4 și 5 pentru apărarea României? Rectorul SNSPA: Turul I a fost viciat grav, CCR trebuie să îl anuleze. Federația Rusă a pus la cale o lovitură de stat ADVERTISING Doamna Ana Blandiana, cum vedeți situația din România de acum și în ce măsură vă amintește ea de începutul anilor 1990? Mi se pare extraordinar de comparat. Adică se potrivesc comparației perioada din Piața Universității, cu toată ura care zăcea în societate atunci, și cea de acum. Chiar mi-a scris cineva, un domn în vârstă, care spunea că din nou părinții sau bunicii și copiii sunt în două tabere, doar că acum ceea ce mi se pare înspăimântător e că taberele sunt inverse. Adică nu copiii sunt în tabăra cea bună, ca să zic așa. În orice caz, e aceeași împărțire netă doar în două părți a societății. De altfel, am fost la o întâlnire publică alaltăieri seară și am fost întrebată care este momentul cel mai teribil pe care îl consider al acestor 35 de ani și am răspuns că, dacă m-ar fi întrebat cu o lună înainte, răspunsul meu ar fi fost mineriadele, acum însă răspunsul meu este ziua de azi, pentru că atunci a fost îngrozitor, atunci am ieșit din cărțile Europei, dar iluziile noastre erau vechi doar de câteva luni. În timp ce acum, după 35 de ani în care am vorbit doar de stabilizare și de integrare și în care chiar am făcut pași înainte, a ne întoarce deodată înapoi este cu adevărat îngrijorător. ADVERTISING Vedeți aici mâna lungă a urmașilor fostei Securități sau chiar a unor facțiuni din fosta Securitate sau doar mâna Rusiei? Binele care este în acest rău teribil este că efectiv ne dăm seama de realitate. Iar această realitate sper din toată inima să ne cutremure și să ne facă să facem ordine în viața noastră publică și colectivă. Este clar că acum au ieșit la suprafață și a devenit absolut vizibil urmările ceaușismului, în ceea ce privește, pe de o parte, oamenii care există încă în structurile statului, iar pe de altă parte un fel de zaț existând în sufletul oamenilor care au fost în stare să-și lase creierul spălat din nou. Credeți că trăim într-un mare eșec al lustrației? Dacă am fi făcut lustrația, am fi scăpat de aceste rămășițe? Cu siguranță. Nu zic că ar fi fost ușor, dar e clar că s-ar fi făcut mulți pași înainte, nu știu dacă în sufletele oamenilor, dar în structurile statului. Pentru că vreau să vă spun ceva, am mai scris, cred, despre asta, o democrație înseamnă, de fapt, vot corect, vot nefalsificat și și victoria majorității. Ei bine, din punctul ăsta de vedere, totul este democratic. ADVERTISING Deci acest lucru chiar se petrece. Aceste alegeri s-a dovedit că n-au fost falsificate și a câștigat și cine a avut cele mai multe voturi. Dar asta nu înseamnă nimic, pentru că democrația, fără statul de drept alături, este lipsită de apărare. Democrația naște statul de drept și duce la instaurarea lui, care abia el poate să asigure dreptatea socială, libertatea ș.a.m.d. Deci noi avem democrație, România este o democrație, dar statul de drept pentru care luptăm de 35 de ani nu există încă . În acest sens, mă simt profund umilită de tot ce se întâmplă acum în aceste zile în România , când mă gândesc că și aceste zile în care se petrec nu numai aceste alegeri, dar și discuțiile despre 35 de ani, ei, pentru mine, cei 35 de ani înseamnă lupta pentru statul de drept în Piața Universități, în Alianța Civică, în Piața Victoriei. Tot timpul asta era. Asta era miza. Reformă și adevăr, scria pe banerele Alianței Civice. Reforma însemna reforma statului care fusese o dictatură și trebuia să devină stat de drept, sub presiunile Uniunii Europene, unde în mod evident am fost primiți fără temele făcute. S-au făcut pași înainte, dar acum se vede cât de mult a rămas dedesubtul reformelor noastre formale. Credeți că avem o societate inertă, pentru că ați vorbit de democrație? A fost un vot democratic. Avem o societate inertă, o societate mult prea obosită, apatică sau avem un compas moral defect? Părerea mea este că a existat sau există această apatie și tot ce sper este că, din acest rău, binele va ieși, că ne vom scutura de ea. Asta ține de optimismul meu puțin iresponsabil. Dar ceea ce vreau să vă spun este că această apatie a avut, din punctul meu de vedere, două izvoare: faptul că, pe de o parte, gargariseala pe teme patriotice, mai întâi a lui Ceaușescu, după aceea a lui Vadim Tudor, după aceea lui George Simion, ca să nu mai vorbesc de toți politicienii în campanie electorală, i-au făcut pe oameni să aibă mai întâi un fel de jenă și după aceea, pur și simplu, să nu mai ia în socoteală sentimentul dragostei de țară, ca sentiment. Așa se explică cele mai mult de două milioane de oameni sau trei, probabil, după socotelile mele, care n-au fost la aceste voturi și care și doar ei, dacă ar veni duminică, ar putea salva totul. Pe de altă parte, este evident faptul că mereu au fost mințiți, mereu au crezut niște personalități, niște partide care după aceea s-au dovedit că nu le pasă de vorbele din campanii și încet e clar că acest tip de revoltă s-a aflat și la baza felului în care au căzut pradă a ceea ce s-a întâmplat în aceste alegeri. Dar aseară, la o emisiune, am fost întrebată dacă mai cred că suntem un popor vegetal și m-am gândit, chiar am fost șocată de întrebare, și m-am gândit că nu, nu se potrivește termenul, pentru că eu ziceam că suntem vegetali pentru că nu ne revoltăm, în timp ce aceste două milioane de oameni care s-au lăsat manipulate de un șarlatan în spatele căruia se aflau mari forțe malefice și străine, aceste două milioane de oameni au avut sentimentul că în felul acesta se revoltă. Problema lor este că n-au gândit ceea ce întotdeauna am crezut, că a fi liber înseamnă gândit cu capul tău. Acești oameni au primit de-a gata niște aberații care erau împachetate cu niște intenții toxice și le-au înghițit. Și asta pentru că nu au cultură politică, pentru că educația din România se face prost. Cred că primul lucru, prima concluzie, după, dacă totul se va termina cu bine, este că educația din România trebuie să se schimbe, nu doar în sensul în care să se aloce sume pentru școli, ci să se schimbe esențial, să devină o educație care să creeze oameni în stare să își gândească destinul. Ați văzut că foarte mulți tineri, într-adevăr, au votat cu Călin Georgescu. De altfel, și felul în care o mână de tineri au încercat să refacă Piața Universității și după două zile n-au mai reușit dovedește în ce măsură în rândul acestei categorii de vârstă nu mai există elan, ca să zic așa. Dar, referindu-mă la tineri, acești tineri chiar e posibil să nu-și dea seama că, în momentul în care ne-am izola, n-ar mai exista nici mersul la universitățile occidentale, nici mersul la muncă în străinătate, n-ar mai exista enorm de multe lucruri? Este clar că neapartenența la Uniunea Europeană ar însemna o degradare nu doar a libertății, ci și a bunăstării. Care este mesajul pe care îl aveți pentru turul al doilea? Sunt aproape trei milioane de oameni care n-au votat în turul întâi, trei milioane de oameni cărora nu le-a păsat. Destinul nostru depinde acum de acești oameni cărora nu le pasă, dar care de data asta trebuie să înțeleagă că nu trebuie să le pese de ceilalți, trebuie să le pese chiar de ei înșiși, pentru că fiecare locuitor al României va fi afectat de ceea ce se va întâmpla, în primul rând, de haosul care se va petrece și, după aceea, de izolarea aberantă. Pentru că în această lume globalizată nu există izolare, adică a fi izolat înseamnă a nu mai exista. Transcrierea a fost realizată cu aplicația VatisTech