De ce proiectele energetice asumate de ministrul Burduja dintre România si Azerbaidjan sunt greu de realizat si chiar controversate

1. terminalul LNG (Gaz Natural Lichefiat) la Marea Neagră, fostul AGRI;2. „coridorul verde”, mai exact, crearea unui cablu submarin prin Marea Neagră, care ar aduce curent din Azerbaidjan, prin Georgia, în România, iar apoi Ungaria.Consultate de Libertatea, două experte în domeniul energetic, Eugenia Gușilov, directoarea Romania Energy Center (ROEC), și Ana Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și membru fondator al think tank-ului Expert Forum, explică dezavantajele acestor proiecte și își manifestă scepticismul că ele vor fi finanțate de Uniunea Europeană.Autoritățile române și-au manifestat constant dorința de a întări legăturile diplomatice cu Azerbaidjan, în ciuda faptului că acest stat este condus de un regim autoritar. Rațiunile pot fi explicate prin paradigma pragmatică, având în vedere că România a semnat un contract în anul 2023 în care își asuma că va importa aproximativ 10% din consumul anual de gaze naturale al României.Bunele practici diplomatice recomandă însă ca statele democratice, în relația cu statele conduse de regimuri autoritare, să nu încurajeze dependența față de ele în sectoarele strategice. Or, cele două proiecte energetice includ ideea unui monopol azer.În cazul celor două proiecte la Marea Neagră, ele leagă România în calitate de cumpărător de energie de un singur furnizor, și anume de Azerbaidjan.Motivul pentru care autoritățile române manifestă deschidere față de AzerbaidjanÎncă de acum 15 ani, România a semnat un parteneriat strategic cu Azerbaidjan, iar la începutul acestei veri, ministrul energiei, Sebastian Burduja, anunța cu entuziasm că România va avea „în sfârșit” zbor direct cu Azerbaidjan pentru a fi încurajate relațiile economice dintre cele două state.Întrebată de ce România a manifestat în ultimii 15 ani o deschidere deosebită față de Azerbaidjan, un stat cu un regim autoritar care încalcă frecvent principiile statului de drept și drepturile omului, Eugenia Gușilov a răspuns că este o întrebare care merită o cercetare în sine.„Instituțiile statului român sunt foarte deschise către Azerbaidjan, iar domeniul energetic este domeniul preferat. Numai că aceste proiecte, în general, nu se materializează în practică. România a mai făcut gesturi de deschidere față de Azerbaidjan, dar Azerbaidjan nu a răspuns la fel. În această relație, România se arată mai interesată de Azerbaidjan decât Azerbaidjan de România. Azerbaidjan își urmărește propria agendă în care prioritară este UE”, explică Eugenia Gușilov.În anul 2022, compania de stat Romgaz, cel mai mare producător de gaze naturale din România, a semnat cu gigantul petrolier de stat al Azerbaidjanului, SOCAR, un memorandum privind o investiție comună într-un terminal de gaze naturale lichefiate (LNG) la Marea Neagră.Proiectul a fost asumat de premierul Nicolae Ciucă: „În urma întâlnirii pe care am avut-o pe 1 octombrie la Sofia cu președintele Azerbaidjanului, domnul Aliyev, am căzut de acord să analizăm împreună posibilitatea demarării unui proiect comun la Marea Neagră, de gaz lichefiat. Astăzi, o echipă de la compania SOCAR din Azerbaidjan este prezentă în România. În această după-amiază, la Guvern, vom semna împreună un memorandum care va sta la baza unei investiții comune într-o facilitate de LNG la Marea Neagră’, declara Nicolae Ciucă la acea vreme.Elshad Nassirov, vicepreședinte Socar, și Aristotel Jude, director general Romgaz, au semnat în 2022 un memorandum între compania azeră SOCAR si ROMGAZ, în prezența ministrului energiei din Republica Azerbaidjan, Parviz Shahbazov, a ministrului economiei, Mikayil Jabbarov, a premierului Nicolae Ciucă și a ministrului energiei, Virgil Popescu. Foto: HeptaEugenia Gușilov atrage atenția că un alt studiu de fezabilitate pentru acest proiect, numit în trecut AGRI, a fost făcut de compania britanică Penspen, în anul 2016, dar ulterior nu s-a mai întâmplat nimic.„Doar o persoană care nu a fost în domeniu în ultimii zece ani ar putea crede că acest proiect ar aduce ceva nou. Acest proiect a tot fost în documentele strategice ale României fără să facă pași concreți. A fost realizat un studiu de fezabilitate ale cărui rezultate au fost prezentate în 2016, făcut de compania britanică Penspen și totuși nu s-a întâmplat nimic. Rezultatele studiului nu au fost făcute niciodată publice. Ele există însă numai pentru ochii decidenților din Ministerul Energiei”, mai explică ea.În schimb, Ana Otilia Nuțu atrage atenția că o problemă a acestui proiect ar fi dependența absolută care te leagă de monopolul azer.„Proiectele energetice asumate de Burduja mi se par un PR greșit. Faci un terminal de gaz lichefiat care este foarte scump și cu care nu poți să transporți decât un anumit gaz, cel azer. În România nu ai putea să cumperi gaz lichefiat decât pe cel venit din Georgia, pentru că Turcia nu permite să treci prin strâmtori cu vase care transportă gaz lichefiat. În aceste condiții vorbim despre o investiție care te leagă de un monopol azer. Ideea proiectului a revenit anul acesta în proiectul de Plan Național Integrat Energie și Schimbări Climatice”, explică Nuțu.De altfel, există mai multe rațiuni pentru care acest proiect vechi nu s-a întâmplat, iar motivul principal este că nu există o altă speță în sectorul energetic global în care să ai terminal de gaze pentru lichefiere construit într-o altă țară decât țara care deține resursa, susține Gușilov.„În cazul de față avem următoarea situație: Azerbaidjan deține gazul, dar nu are ieșire la Marea Neagră. Asta înseamnă că trebuie să transporte gazul pe conductă către Georgia, unde s-ar construi un terminal de lichefiere, care ar ajunge la Constanța, unde ar fi un terminal de regazificare, care ar pleca pe conducte din România. De fiecare dată când s-a construit un terminal de export gaze naturale lichefiate, s-a făcut pe teritoriul țării care deține resursa. Să faci terminal pe teritoriul altui stat complică lanțul logistic, lanțul de transport. Țara care deține resursa vrea să dețină și controlul acelui terminal de lichefiere. Eu cred că Azerbaidjan, în realitate, a prioritizat alte proiecte de infrastructură, respectiv transportul gazului pe conductă, care este și mai ieftin. Există deja conducta TANAP, care transferă 16 miliarde de metri cubi. Ea traversează Turcia, 6 miliarde rămân în Turcia, iar restul de 10 miliarde ajung în Europa. Azerii doresc să mai facă o conductă paralelă cu cea existentă”, explică Gușilov.În dorința de a pune capăt dependenței de gazul rusesc, memorandumul de înțelegere în domeniul energetic, semnat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele azer, Ilham Aliyev, în iulie 2022, include un angajament de a dubla capacitatea coridorului sudic al gazelor pentru ca, până în 2027, să se poată livra minimum 20 de miliarde de metri cubi anual către UE.„Să dublezi volumul de gaz importat din Azerbaidjan poți mai simplu să construiești o conductă paralelă cu conducta deja existentă. Varianta de a exporta gaz pe conductă este mai ieftină”, explică Gușilov.Strâmtoarea Bosfor are un regim special care prevede limite de tonaj pentru vasele care trec prin această strâmtoare. România, dacă va construi acest terminal la Constanța, nu va avea acces la oceanul planetar ca să poată primi gaz lichefiat și din partea altor furnizori, așa cum se întâmplă cu terminalele proaspăt construite în Grecia și Croația. Ele sunt conectate la Marea Mediterană și pot primi gaze din partea mai multor furnizori.Să faci un proiect doar pentru Azerbaidjan nu este avantajos. UE prioritizează proiectele de gaz LNG din Grecia și Croația, pentru că prin ele poți aduce în UE gaz din Statele Unite, din Qatar, din Australia, din mai multe părți ale lumii, argumentează ambele experte. Cele două terminale satisfac principiul pieței energetice concurențiale.Ideea unui cablu submarin prin Marea Neagră este și ea vechePe lângă proiectul privind terminalul LNG la Marea Neagră, România încurajează și „coridorul verde”.„Cablul în curent continuu pe traseul Azerbaidjan-Georgia-România-Ungaria a ajuns la etapa studiului de fezabilitate”, a anunțat în aprilie 2024 Sebastian Burduja, după vizita sa la Baku .„Urmează operaționalizarea companiei de proiect, accesarea finanțărilor europene și luarea unei decizii finale de investiții, după terminarea documentației tehnice (…) Pentru România, o nouă interconectare va însemna acces la o piață nouă, consolidarea securității sistemului energetic național și, pe termen mediu și lung, energie mai verde, la un preț mai mic, pentru toți românii”, a adăugat Sebastian Burduja.Oficiali guvernamentali din Ungaria, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia și România s-au reunit pentru a 5-a întâlnire ministerială a Coridorului Energiei Verde, o inițiativă de a aduce energie verde din Caucazul de Sud până în Europa. Foto: ProfimediaÎntrebată cât de fiabil vede acest proiect, Ana Otilia Nuțu susține că, în mod normal, ar trebui prioritizate investițiile pe teritoriul național.„După ce epuizăm tot ce am putea face aici – proiecte fotovoltaice, eoliene în Marea Neagră – abia atunci te poți gândi să aduci cantități de electricitate din Caucazul de Sud, care este foarte departe. Eu nu văd cum proiectul s-ar putea face. Ideea este mai veche, au avut-o georgienii, care voiau, prin 2018-2019, să facă un cablu cu care să exporte și să importe energie către România. Ei au foarte mult hidro și au orele diferite de consum față de noi. E vorba despre un cablu aproximativ de 1.200 km și ar avea capacitate de 1 GW. Ideea să se conecteze și Azerbaidjanul la acest proiect a venit în anul 2023, când Azerbaidjan a văzut o oportunitate în timpul războiului din Ucraina, când a înțeles că UE are nevoie de surse suplimentare de energie. Azerbaidjan are potențial mare de energie regenerabilă pe care nu a folosit-o încă. La Marea Caspică există un potențial foarte mare. Românii nu au interes în import de energie regenerabilă din acea zonă. În România, zona cea mai congestionată, cu cel mai mare potențial de producție este zona Dobrogea. Ai acolo și eolian, și solar, ai și Reactoarele 1 și 2. E posibil să se construiască și 3 și 4. Ne gândim acum la offshore wind, deci aceasta e zona care poate produce foarte multă energie electrică. Transelectrica are o problemă, pentru că nu poate să transporte energia electrică în altă parte, de pildă, spre vestul României sau București, acolo unde se consumă cel mai mult. În Dobrogea sunt mulți producători de energie regenerabilă care ar vrea să se conecteze la rețea și care nu primesc autorizare pentru că nu mai e spațiu disponibil în rețea. Să conectezi la toate astea încă o sursă nouă de energie regenerabilă care vine din Est este foarte puțin probabil. Nu pot să-mi imaginez o măsură de politică energetică care să strângă un consens mai mare împotrivă. S-ar opune și Transelectrica, care nu e în stare să facă proiecte, s-ar opune producătorii actuali de energie pentru că de ce să le intre un concurent nou în piață?, s-ar opune producătorii vechi care nu vor concurență și cei noi, pentru că nu ar mai primi ei autorizații, rețeaua devenind și mai congestionată. Acesta e un motiv pentru care nu prea văd cum ar vrea România să facă un asemenea proiect”, a explicat Ana Otilia Nuțu pentru Libertatea.În schimb, Eugenia Gușilov susține că proiectul implică o mare durere de cap, are un grad de complexitate nenecesar, dar dacă UE îl va finanța, acest proiect se poate materializa.„Dacă însă va lăsa statele implicate să facă ele proiectul, eu nu cred că sunt capabile să facă un proiect de o asemenea anvergură”, conchide Gușilov.Putin a vizitat recent Baku pentru a întări relația dintre cele două stateÎn contextul războiului rusesc de agresiune împotriva Ucrainei, UE și-a propus reducerea la maximum a importurilor de gaze rusești și găsirea altor furnizori de energie. Astfel, acum doi ani, Azerbaidjanul a devenit o opțiune pentru UE, însă nu este una fiabilă pe termen lung, câtă vreme regimul de la Baku este unul autoritar. În același timp, președintele Ilham Aliyev și-a intensificat acțiunea diplomatică în zona Balcanilor și Europa Centrală și de Est tocmai pentru a umple în aceste regiuni vidul lăsat de Rusia. O altă controversă este legată de faptul că Azerbaidjanul întreține relații economice nu numai cu UE, dar și cu Federația Rusă, ajutând regimul de la Kremlin să ocolească efectele sancțiunilor impuse de SUA și UE.Spre exemplu, președintele rus Vladimir Putin a vizitat recent capitala Azerbaidjanului, Aliyev anunțând că au fost alocate 120 de milioane de dolari pentru a stimula transportul de mărfuri între cele două țări.„Vorbim despre posibilitatea de a transporta 15 milioane de tone de marfă pe an sau mai mult”, a spus el, adăugând că cele două țări au depășit anul trecut pragul de 4 miliarde de dolari pentru cifra de afaceri Rusia-Azerbaidjan și „niciunul dintre noi nu crede că aici se vor opri lucrurile”.Astfel de legături sunt o prioritate pentru Putin, care depinde din ce în ce mai mult de țări precum Azerbaidjanul pentru a accesa piețele globale din cauza sancțiunilor impuse Moscovei din cauza războiului Rusiei cu Ucraina , a declarat politologul independent Zardusht Alizade.Potrivit site-ului oficial al președinției ruse, cei doi președinți au semnat, de asemenea, memorandumuri de înțelegere interinstituționale cu privire la schimbările climatice, dezvoltarea cu emisii reduse de carbon și inspecția muncii, precum și un memorandum de înțelegere între Fondul rus de investiții directe și Agenția de promovare a exporturilor și investițiilor din Republica Azerbaidjan.La o zi după vizita în Azerbaidjan a preşedintelui rus Vladimir Putin şi negocierile purtate de acesta cu omologul azer Ilham Alyev, Azerbaidjanul a solicitat în mod oficial să adere la grupul BRICS al economiilor emergente, fondat de Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud.Foto: ProfimediaRezultate BAC toamnă 2024 . Notele, publicate pe edu.ro.

De ce proiectele energetice asumate de ministrul Burduja dintre România si Azerbaidjan sunt greu de realizat si chiar controversate

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ