„A fost odată... o categorie de români pe care privilegiile îi făceau să trăiască într-o lume paralelă - o lume în care pensiile de 11.000 lei li se păreau mici, în care regulile normale ale societăţii nu se aplicau, iar beneficiile erau considerate un drept cuvenit, pe viaţă. Trăiau în cultura privilegiului, cimentată prin legi, contracte colective de muncă, sporuri, indemnizaţii şi "drepturi speciale", unde statul ajunsese să funcţioneze nu pentru cetăţean, ci mai ales...