Pentru a marca cei patru ani de la lansare, canalul de televizune ALEPH NEWS are ca temă a campaniei „Acum ştii pe ce lume trăieşti”. Întrebarea la care a trebuit să răspund a fost: Ştiu antreprenorii pe ce lume trăiesc? Oamenii de afaceri, antreprenorii mai mari sau mai mici, patronii, companiile, CEO, CFO, CMO, aceste[...]

Pentru a marca cei patru ani de la lansare, canalul de televizune ALEPH NEWS are ca temă a campaniei „Acum ştii pe ce lume trăieşti”.

Întrebarea la care a trebuit să răspund a fost: Ştiu antreprenorii pe ce lume trăiesc?

Oamenii de afaceri, antreprenorii mai mari sau mai mici, patronii, companiile, CEO, CFO, CMO, aceste abrevieri pentru posturile de conducere, ştiu cel mai bine pe ce lume trăiesc: pentru că a avut o idee pe care au reuşit să o pună pe piaţă, pentru că au reuşit să facă o companie, un brand, un nume, pentru că au reuşit să angajeze oameni cu care să lucreze în companie, şi nu în ultimul rând, ştiu pe ce lume trăiesc pentru că în fiecare zi cineva se gândeşte la producţie, vânzări, la cum iese marfa, cum se vinde, cine o cumpără şi de ce, cum poate fi îmbunătăţit produsul, cum poţi să câştigi cotă de piaţă, cum poţi să scazi sau să creşti preţurile, după caz, şi la finalul lunii ştii că trebuie să plăteşti salariile, taxele şi impozitele la stat, ratele la bancă, facturile furnizorilor etc. De-abia în final, după ce ai plătit toate aceste lucruri, vezi dacă ai sau nu profit, vezi dacă ai cash sau nu.

Cine are un business sigur ştie pe ce lume trăieşte.

La polul opus, cei care conduc din punct de vedere politic ţara ştiu pe ce lume trăiesc, dar este lumea lor. Companiile trebuie să muncească jumătate din an doar pentru a plăti taxele şi impozitele la stat, bani pe care apoi cei de la putere îi împart în lumea lor.

Când Dumitru Buzatu, şeful CJ de la Vaslui, a fost prins cu geanta de bani la el, problema PSD a fost cât de prost a fost Buzatu că a fost prins.

Când guvernul Ciucă sau Ciolacu împarte banii, nimeni nu se gândeşte de unde vin aceşti bani. Dacă nu sunt bani suficienţi, ei se împrumută. Nu mai contează că mai avem un an şi ne izbim de un zid.

Pentru creşterea salariilor bugetarilor şi a pensiilor cineva trebuie să muncească, cineva trebuie să vândă mai mult, astfel încât taxele şi impozitele, adică încasările guvernului, să fie mai mari.

Dar dacă nu se întâmplă acest lucru pentru că guvernul înrăutăţeşte condiţiile din piaţă? Toată această discuţie legată de taxele şi impozitele de la anul au determinat companiile să pună investiţiile pe “hold”. Asta înseamnă că nu au mai făcut angajări, iar acest lucru se vede în numărul locurilor de muncă nou create şi în numărul de salariaţi din economie, care stagnează.

PSD şi PNL latră unul la altul dar nu se muşcă, pentru că nimeni nu are interesul să plece de la guvernare, în condiţiile în care administraţia publică de toate felurile are şi va avea pe mână cei mai mulţi bani – miliarde şi miliarde de euro – din istoria României.

Lupta celor două partide este pe procentele pe care trebuie să le ia fiecare când împart prada. Aceasta este lumea lor şi, bineînţeles, a camarilei din spatele lor.

Nimeni nu are un interes să mişte lucrurile, să facă lucrurile mai bune în administraţia publică. Sau dacă se fac, se fac în ani.

Administraţia publică ştie foarte bine pe ce lume trăieşte pentru că de aici îşi menţine puterea şi îşi ia banii.

Infrastructura accelerează după două decenii pierdute nu pentru că cei de la putere – PSD, PNL, PDL tot timpul au fost la putere – au descoperit utilitatea ei, ci pentru că există războiul din Ucraina, iar aliaţii noştri ne împing de la spate să facem această infrastructură pentru a ne apăra mai bine nu din punct de vedere militar, ci din punct de vedere economic, social şi politic.

Bine ar fi să fie “o Ucraină” (cinic vorbind) şi pentru sistemele de sănătate şi educaţie, să vină aliaţii din afară să ne preseze să restructurăm, să reformăm, să modernizăm aceste sisteme, pentru care companiile şi salariaţii plătesc din banii lor şi din munca lor taxe şi impozite.

Să te internezi la Pantelimon ca să fii omorât pe banii tăi este chiar o “performanţă”.

Peste zece ani va începe să iasă la pensie generaţia decreţeilor, care va pune o presiune imensă pe sistemul de pensii şi pe sistemul medical. Iar economia nu este pregătită pentru a plăti taxe şi impozite mai mari fără consecinţe negative.

Dacă o ţin tot aşa, în această petrecere bugetară, nu va trece mult şi cei de la guvern, cei care vor fi atunci în funcţie, vor afla pe ce lume trăiesc. Pentru că cineva trebuie să plătească factura.