Scrisoarea lui Piedone catre oameni buni si lumea rea, un fel de filosofie cu palarie despre prietenie

Cristian Popoescu Piedone și-a deschis sufletul încă o dată față de bucureșteni și a transmis astăzi, 21 august un mesaj despre prietenie. A vorbit despre lecțiile pe care tatăl său i le-a dat de-a lungul timpului. Dl. Piedone a transmis un mesaj despre prietenie Cristian Popescu Piedone a postat astăzi, 21 agust un mesaj pe pagina lui de Facebook. A vorbit despre prieteni. A început cu citatul „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii”, a spus că asta îi spunea tatăl său , deseori, in adolescență. A spus că habar nu avea pe atunci că tatăl său cita din Aristotel, că nici nu îl interesa. Că îi era suficient că vorbele astea îi răsunau în cap ore multe după conversația cu tatăl său. Iar că în lumea lui era convins că are prieteni, mulți prieteni. Considera că toate cunoștințele și toți amicii îi sunt prieteni. Chiar dacă se ciocnea, ca tot adolescentul, de situații care îi demonstrau contrariul, continua să creadă în teoria lui. Ba chiar și se„ fălea în oglindă” că este apreciat și popular pentru că are glume și minte, a precizat Piedone. Când a fost părăsit de adolescența, iar viața a început să-l ducă fără voie prin tobogane și tiribombe, a râs și a plâns de toată filosofia personală despre prietenie, a subliniat el. „Da, Aristotel și tata au avut dreptate! Din tiribombe și tobogane n-am învățat însă că amicii și cunoștințele nu înseamnă prieteni ”, a spus Piedone . Piedone mărturisește că a continuat să creadă până și în prietenii falși El a spus că a continuat să creadă în cei care fugeau mereu primii când tuna și fulgera. Până și în cei care îl abandonau la oricare furtună. Dar și în cei care „îi goleau mereu cana cu apă ”. Iar că din tiribombe și tobogane, nu a învățat să-i evite. Cu toate că le-a simțit blănile de lupi și de vulpi și de iepuri, nu l-a lăsat sufletul să le încui poarta! Ori să nu-i poftească la masă, a precizat el. Cristaian Popescu Piedone a subliniat în cadrul mesajului că acei oameni care îl cunosc știu că asta ar fi filosofia lui de viață. Că indiferent cât de impunătoare au fost scaunele publice și private pe care s-a așezat, a rămas același om „creat de oameni, pentru oameni”. Iar că moralul care i-a adus toate izbânzile personale și profesionale nu ar fi fost niciodată îndeajuns fără familie, prieteni și cetățenii care l-au judecat cum au considerat și l-au înțeles mereu exact așa cum este el. Iar că până la urmă, după toate calendarele și funcțiile pe care viața i le-a rânduit, a rămas cu multumirea că a putut face treabă bună măcar pentru o parte dintre cetățenii care „l-au creat, l-au iubit și l-au certat, l-au judecat și l-au răsfățat”. „Până la urmă, am priceput ce și-a dorit tata să pricep: niciodată singur, mereu intre oameni! Și-am cunoscut mii de sate și de orașe cu oameni buni! Iar tiribombele și toboganele mi-au adus în preajmă suficienți prieteni pe care să mă reazem când bate vântul a furtună! Continui să cred că imposibilul este mereu posibil! Și las povestea să meargă mai departe…Cu respect, Piedone! (mereu prieten devotat, ocazional om naiv)”, a scris Piedone.

Scrisoarea lui Piedone catre oameni buni si lumea rea, un fel de filosofie cu palarie despre prietenie

CITEȘTE ȘI / PE ACEEAȘI TEMĂ